Pe la pranz am intrat in orasul B. Dupa ce-am parcat masina langa parc, pornesc pe aleile incadrate de forsitia. Urc putin si ajung intr-un loc umbros, sub coroane mari de castani. E liniste aici, zgomotul soselei nu mai razbate prin pomii infrunziti. Ma plimb si nu ma mai satur de flori si de copaci.

In fata mea observ trei fete, o blonda si doua brunete, se plimba si trancanesc. Imi atrage atentia una din brunete, cea cu parul lung si putin ondulat. Cu toate c-o vad mai mult din spate si din profil, fata e tare frumoasa, asta-i clar. O singura data a intors capul spre mine, iar atunci am putut sa-i disting trasaturile si ochii caprui. Si tot atunci m-am indragostit de ea. A fost ceva spontan, nu m-am gandit la detalii, la varsta, la zodie, la posibilitatea de a fi maritata. Cand i-am vazut fata am simtit c-o iubesc. Merg in spatele lor si-mi fac planuri de abordare. Deodata tipa se opreste sa-si aranjeze una din sandale, iar eu grabesc pasul si ajung imediat langa ea.
- Buna ziua, numele meu este Sache si tin sa te anunt ca nu am frati sau surori, sunt singur la parinti. In plus, pe mama o cheama Aretina si pe tata Alexandru.
- Si te-ai pierdut de ei sau iti cauti parintii?
- Nu, i-am lasat acasa la Bucuresti. Azi dimineata inainte de a pleca la drum, am trecut pe la ei, tata uda florile pe balcon si mama spala rufe. Sunt sanatosi, multumesc.
O vad ca se uita mirata la mine, colturile gurii ii cad putin in jos, semn ca-i nedumerita. Se incrunta un pic si ma intreaba.
- Daca sunt la Bucuresti, de ce ai adus vorba despre ei.
- Eu sunt sincer si nu-mi place sa mint. Daca mint, ma dau de gol imediat, ma fastacesc, ma balbai si apoi ma inrosesc. Asa ca e mai bine sa stii de la inceput cu cine ai de-a face.
- Bun, atunci pe mine ma cheama Runa, sunt in pauza si ma plimb cateva minute cu colegele de serviciu. Acum ma scuzi, trebuie sa plec.
- Te supara daca iti spun ca esti foarte frumoasa? Esti cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o pana acum. Apropo de oua ochiuri, stii cum se fac? Este bine sa lasi intai tigaia cu ulei sa se incinga, dar nu mult, ca apoi sare si te frige. Se sparg cojile si se pun ouale, unul cate unul, in tigaie...
Ma opresc din explicatii, ca fata a grabit pasul dupa celelalte. Le ajunge din urma si le povesteste despre mine, pentru ca se uita toate trei in directia mea si bufnesc in ras. Ce mi-o fi venit sa-i zic cum se fac ouale ochiuri? M-am pierdut in fata ei, asta e. Ma grabesc si le ajung iarasi din urma.
- Runa, azi este 14 aprilie 2004, este ora 12:50 si nu intentionam sa te invat sa gatesti.
- Bun, si?
- As bea o cafea. La ora asta de obicei beau cafea.
Doamne, nu e tocmai ziua mea buna. Spun numai prostii, ce parere si-o fi facut fata...
- Vrei sa te indrum spre un restaurant? ma intreaba Runa.
- Da, bei cu mine o cafea? Va invit pe toate sau tineti post?
- Ce post sa tinem dupa paste? Multumesc de invitatie, insa ne grabim.
Si pleaca iar. Merg pe langa ele si incerc sa spun ceva inteligent, sa schimb impresia.
- Nu-i asa ca nu-ti vopsesti parul? E culoarea ta naturala si nu porti peruca. Stii, de cand cu reclamele astea la sampon, nu stiu ce sa mai folosesc. Uneori, pe ambalaj, scrie ca e sampon si inauntru e vopsea de par.
- Sache, tu vrei sa-mi zici ceva? intreaba Runa.
- Da. Vreau sa stiu daca ai oua rosii?
- Nu, nu mai am oua rosii, de ce?
- Daca aveai le ciocneam. Imi dai numarul tau de telefon? o intreb si astept cu sufletul la gura raspunsul ei.
- Ce sa faci cu numarul meu de telefon?
- Sa-ti cunosc parintii, zic eu si simt ca iar am dat-o in bara.
- Nu ti-l dau, decide ea.
- Atunci pot sa te intreb ceva deosebit de serios? Foarte serios chiar.
- Bine, intreaba-ma.
- Vrei sa fii sotia mea?