-Foarte bine! Progresezi. Ma bucur sa vad asta. Ai de gand sa-mi dai si un nume acum?
-Da, sigur ca da, incepu el sa se balbaie. O sa-ti spun Jo. Asa … Jo.
-Imi dai numele catelului tau?
-Imi place numele asta si in plus cred ca ti se potriveste.
-Cum vrei, facu ea. Sa trecem la lucruri mai serioase. Te afli aici ca sa inveti! Esti constient de asta? Il intreba uitandu-se la el printre gene. Vazandu-l cu privirea ratacita, incercand sa bage la cap tot ce-i zicea, ii dadu impresia ca habar nu are pe ce lume se afla. Asa ca nu-i mai lasa ragaz sa raspunda ci continua pur si simplu.
-Ai ascultat caseta, si ai facut tot ce spunea acolo. In clipa in care ai realizat ca visezi, ai devenit lucid, dar nu te-ai putut trezi din cauza somniferelor. Atunci m-ai creat pe mine, ca sa te ajut.
-Bine, si cu ce crezi tu ca ma poti ajuta?
-Te voi invata sa te descurci aici, sa-ti imaginezi diferite lucruri. Sa traiesti ceea ce-ti imaginezi. Aici esti prizonierul propriei tale minti. Vei invata sa-ti folosesti imaginatia asa cum nimeni pana acum nu a mai reusit s-o faca. Vei invata ca timpul nu are limite, vei invata ca lumea poate fi modelata dupa bunul tau plac. Vei redeveni stapan pe mintea ta. Te vei reeduca, vei avea alta perspectiva asupra a ceea ce exista in jurul tau. Vei invata sa fii liber si sa traiesti intr-o lume in care tu faci regulile. Acum, vreau sa te gandesti la un loc in care ai vrea sa traiesti, incheie Jo discursul uitandu-se la intunericul solid din jurul lor. Un loc de-a dreptul sinistru in care pareau mai degraba sa pluteasca decat sa stea cu picioarele pe pamant.
Sam inchise ochii si incerca sa se gandeasca la cea mai frumoasa casa pe care a vazut-o vreodata. El nu pusese niciodata piciorul intr-o casa sofisticata, asa cum si-ar fi dorit, dar stia cam cum trebuie sa arate una deoarece vazuse prin prin filme si poze. Se straduia din greu sa reuseasca, dar avea timp. Aici timpul trecea altfel, se scurgea mult mai incet, iar el petrecu cativa ani buni invatand sa-si foloseasca imaginatia. Eforturile i-au fost rasplatite din plin caci in curand putea sa creeze aproape orice, si se descurca atat de bine incat nu mai era nevoie sa inchida ochii.
-Niciodata nu am fost mai mandra de elevii mei asa cum am fost de tine. Spuse Jo cu o voce entuziasmata, dat limbajul trupului nu i se potrivea deloc cu tonul folosit. Era serioasa, poate putin incruntata, dar daca cineva ar fi auzit-o fara s-o vada, ar fi putut jura ca persoana care vorbise, radia de fericire si radea cu gura pana la ureci.
-Sunt sigur ca ai avut o gramada de elevi pana acum. Ii respunse Sam ironic, la fel de serios ca si ea.
-Daca as fi avut, de tine as fi fost cea mai mandra.
-Sigur, spuse el mai mult pentru sine admirandu-si opera.
-Ar fi mai bine sa te uiti in oglinda acum.
Sam se uita cu atentie prin sufrageria lui luxoasa, si cauta un loc potrivit pentru a “aseza” o oglinda. Imediat se hotari asupra unu colt, chiar langa fereastra pentru a putea fi luminat natural cand isi va privi reflexia. Din aer incepu sa se impleteasca o rama din lemn negru sculptat frumos, iar in interior aparu o suprafata argintie, lucioasa ce-i reflecta pe data imaginea. Nu se recunoscu. Din partea cealalta il privea un barbat nespalat, nebarbierit, cu hainele prafuite. Ii se facu rau cand isi vazu parul slinos netaiat de atata timp.
Isi trecu mana prin fata oglinzii si imediat imaginea se schimba. Acum era privit de o persoana curata, tunsa, aranjata, imbracata la patru ace.
“Perfect” gandi el, in timp ce se admira in oglinda.
-Nu, nu e perfect, spuse Jo clam. Trebuie sa faci o baie. Duhnesti.
De unde pana acum cateva minute nu se simtea nici un iz, dintr-o data incaperea se umplu de un miros greu de om nespalat de ani de zile.
-Se rezolva si fara baie. Spuse Sam continuand sa se uite in oglinda.
Jo se incrunta la el si oglinda se sparse pe data imprastiind cioburi argintii pe tot covorul.
-Prea bine, spuse Sam. Nu e cazul sa te enervezi. “Mi-ai stricat bunatate de oglinda. Imi placea oglinda aceea.” Gandi el.
-Vezi sa nu-ti mai distrug si altceva de pe acici daca nu-ti controlezi gandurile.
Privirea lui se opri pe peretele de vizavi, unde ca din senin aparu o usa mare de stejar, fara clanta ce se deschise incet, lasand sa se vada o incapere plina de aburi calzi care il imbatau cu parfumul lor si il ameteau. Hainele disparura de pe el in clipa in care intinse piciorul si atinse apa cu varful degetelor. Innota pana obosi si dori sa se sprijine de fundul bazinului, inexistent din pacate. Iesi din apa uitandu-se suparat spre Jo.
-Nu faceai tu mai devreme pe desteptul? Nu ziceai ca esti mare specialist in creearea oricarui obiect?
-Si nu sunt?
-Din moment ce gandesti atat de superficial, normal ca nu esti. O persoana care nu ar fi pierdut timpul cu alegerea culorilor mobilierului, s-ar fi gandit sa creeze un fund bazinului. Doar nu vroiai sa-ti atrag eu atentia aici. Asta a fost primul tau test, si l-ai picat. Trebuie sa gandesti mai in profunzime, sa fii mai atent cu la detaliile care nu se vad, si chiar la cele care se vad. Ai pus ca desteptul oglinda langa fereastra, dar n-ai obervat ca afara e bezna. Credeam ca esti pregatit, dar nu esti. Mai ai de exersat, de exersat … se aizi ecoul vocii ei in casa neterminata.
Cuvintele astea ii rasunau in creieri cand deschise ochii a doua zi dimineata. Ii inchise repede la loc incercand sa-si aduca aminte mai multe amanunte din ceea ce visase. Jessi intra in camera si trase draperiile lasand lumina soarelui sa alunge intunericul si odata cu el cea mai mare parte din farama de vis pe care si-o mai amintea Sam. Se obisnui cu lumina din dormitor si arunca o privire spre ceasul de pe noptiera.
-Dumnezeule, tipa el. Cum ai putut sa ma lasi sa dorm atata, Jessica? E trecut de pranz. Ce crezi ca o sa faca seful meu? O sa ma dea afara, normal.
Sari disperat din pat si deschise dulapul, dar nu gasi nimic acolo. Nici macar un costum.
-Jess, am intarziat. Unde sunt costumele mele? Trebuie sa plec. Cafea, mic-dejun. Ce ma fac?