agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-30 | [This text should be read in romana] | Submited by error
Se aduna acum la tine firele toate, amintirile... vechi sau mai noi, si-ti spui din nou, cu infiorare, ca, oricum ar fi , oricate dezastre ar pandi alcatuirea acesta fragila, tot mai ramane un dram, o licarire, o rezerva, ceva nestiut dar divin in om , care-l intoarce spre el insusi, spre firea firii, spre leaganul dintai, spre lumina si viata si bucuria din el si din afara lui...si, iata, ca nu-l paraseste, nu-l uita cu totul, ii intinde macar o punte, pe care sa paseasca inainte, mereu, mistuitor chemat spre alte masuri.
Si astfel te vezi la inceputul drumului tau, daca nu chiar la inceputul inceputurilor. Asa sa fie oare?! Lumea sa porneasca mereu si mereu cu fiecare om si cu fiecare intamplare a sa?! Te invaluie aerul proaspat si tare. Te adulmeca padurea ca o salbaticiune rara, chemandu-te spre adancurile ei tainice. Scapara prin fata ta luciul aramiu al blanii. Sunete nestiute impung perdeaua verde, dar se pierd repede, ecoul inecandu-se la cativa pasi, Se intinde inaintea ta un teritoriu necunoscut, fascinant, plin de tentante promisiuni. Castelul tau pare, mai mult ca oricand centrul Lumii. Si este . Iata, iti soptesti iara, nu se poate muri chiar de tot! Obisnuitii acestui celebru turn s-au adunat din nou. Te incearca, a cata oara, senzatia ca te afli la malul de intalnire adoua lumi. Tu insuti te gasesti in aceesi masura in amandoua. Din cea veche n-ai iesit inca si nici nu o vei putea parasi cu adevarat, si nici n-ai vrea , cum ti-ai mai spus e zestrea de care nu poti si nici nu trebuie sa te rupi,in cea noua abia intinzi pasul, cu precautie atingi suprafata nesigura a lichidului, nu stii ce vei descoperi. Arome proaspete, infiorari, nelinisti, promisiuni nerostite te ademenesc sa pasesti fara precautie, fara indoieli si sovairi inutile, spre ea. Te vei abandona acesteia fara stire sau vei trai in luciditate totul ?Vei vedea, vei vedea ! Nimic nu pote fi hotarat aici. Sa asteptam cu toate sistemele pregatite a recepta fiecare nuanta, fiecare amanunt care se va aduga noii constructii. N-ai uitat nici o clipa unde te afli si ce se petrece in jurul tau. Tulbure ti se arata apa din fata ta, padurea intunecata si plina de tot felul e capcane, neincercate caile spre directiile ravnite, taramul cel nou ameninta sa-si intinda umbra luminoasa si peste vechile si stiutele pamanturi. Aceasta intoarcere spre interior, aceasta calatorie dureroasa iti deschide, surprinzator, ferestre spre deslusirea a ceea ce se intampla in afara, ca apoi, inaintarea, receptarea semnelor ce vin de acolo sa se faca firesc, ca si cum asa ar trebui, dar in acelasi timp se aseaza un abur, o ceata usoara care-si intinde cerga... de langa tine... pana departe, izolandu-te pentru moment,intr-un turn, altul decat cel real, cu peretii mult mai apropiati, dar care, spre bucuria ta si uimirea generala, nu te apasa,nu te sufoca si nu te nelinisteste. Aceasta plutire cenusie se arata a fi o foarte fertila substanta in care traiesc nenumarate cai de comunicare.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy