agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text

 Members comments


print e-mail
Views: 8912 .



Carpe Diem
screenplay [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [iBk ]

2005-05-03  | [This text should be read in romana]    | 




A ridicat receptorul telefonului. Era cineva pe care ea nu îl cunoștea. I-a spus pe nume.

– Bună, Christine!, a zis el. Ce mai faci? Aș dori să ne mai întâlnim.
– Cred că este o greșeală. a spus înfricoșată.
– Nu, sunt James! a răspuns necunoscutul. Ultima dată ne-am întâlnit ieri, la Mall.
I-a spus că nu cunoaște nici un James.
– Deja? a întrebat el. Ce păcat. Adio, atunci.

Ea a închis. Părea foarte dezamăgit. Christine nu înțelegea nimic. Cine era cel care a sunat? Cum de îi știa numele? Si, în plus, ea nu fusese niciunde ziua trecută. A fost foarte ocupată. Încerca să își amintească oamenii cu care vorbise, dar nimic nu era neobișnuit.



A doua zi, Christine trebuia să meargă la cumpăraturi. S-a dus la Mall. În dreptul raionului de calculatoare a fost oprită de un om care i-a cerut părerea despre o imprimantă.

– De unde știai că lucrez la o firmă de calculatoare?
– Păi, ... te-am văzut acolo odată. A răspuns el după un timp.

Christine l-a ajutat, apoi au vorbit mult. I-a dat și numărul de telefon, în caz că va mai avea ceva să o întrebe. Era surprinsă ca să afle că numele lui era James. Dar era sigură că este o coincidență.



S-au mai întâlnit de câteva ori de atunci. Ea chiar l-a invitat la biroul ei. Se întâmpla ceva ciudat: cu cât cunoștea mai multe despre James, el părea să uite multe lucruri. Până când într-o zi, când l-a văzut pe stradă, iar el nici nu a recunoscut-o.

– Sunt Christine! Nu mă cunoști?
– Nu. A răspuns el indiferent și a pornit mai departe.

Ea a stat acolo o vreme și și-a dat seama. Apoi a zis:

– Deja?



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!