AUTOR: Cumpănașu Florin

Două uși mari și grele se deschiseră lateral. Din spatele lor, un student slab se strecură grăbit, coborâ scările și urcă într-un taxi. Numele lui este Jony. Toată lumea știe pasiunea sa pentru gândacii de bucătărie. Este un băiat vesel dar liniștit de vreo 20 de ani.

Jony își dăduse seama că oamenii devin din ce în ce mai răi și distrug totul în calea lor. El vedea cruzimea și lăcomia oamenilor față de toate celelalte viețuitoare asuprite și lipsite de dreptul de a se apăra. Jony se îndreaptă acum către apartamentul său. A coorât din taxi și încearcă să se srecoare prin mulțimea adunată în fața blocului său. Știa că vecinii lui de la apartamentul 15 se ceartă de multe ori. Crede că de data asta întrecuseră măsura. În jurul lui oameni necunoscuți își exprimau uimirea. Intră în scara blocului și ocoli perimetrul însemnat de autorități.

Află repede ce se întămplase. O sinucidere sângeroasă. Câtă cruime! Și ce pierdere pentru familia tinerei. Se uită mâhnit împrejur și se îndreptă spre scări făcându-și loc printre curioși. Ajunse acum la etajul II. Un alt caz de sinucidere. Jony se sperie. Inima începu să îi bată mai tare. Acum se grăbește către apartamentul său de la etajul IV. Intră în casă și închise repede ușa după el. Fugii până în dormitor și rămase uimit.

Geamul era deschis. Vântul umflase perdeaua și doborâse una dintre cutiile cu gândaci de bucătărie. Jony mai încercase de câteva ori, prin manipulare genetică, să obțină gândaci care să excrete substanțe halucinogene. Până acum gândacii săi excretau numai substanțe iritante iar uneori sustanțe psiho-deprimante, dar Jony credea că doar singurătatea este de vină pentru depresiile sale. Acum ceva era diferit iar acest fapt era evident.

Se repezi la podea și se uită în cutie. Câțiva gîndaci mai erau încă acolo și trebuiau salvați. Sirenele mașinilor de intervenție îl asurzeau. Puse capacul și își încleștă mâinile pe cutie. Încercă să își ascundă privirea speriată și se grăbii să ajungă până jos. Urcă în mașină și porni. Se strecură greu prin mulțimea de curioși. Știa că acum gândacii săi excretă substanțe care induc gânduri sinucigașe așa că treuia să se grăbească. Acum se îndreaptă către groapa de gunoi a orașului. Încerca să fie calm.

Inima îi zvâgnea din piept. Își imagina cum piciorul său apasă accelerația până la capăt și țintește primul copac de pe marginea șoselei. Își dădu seama că este un effect al substanțelor excretate de gândacii din cutia de lângă el așa că încercă să se liniștească. Privi în dreapta și se asigură că gândacii mai sunt încă acolo. Mai este puțin pân la groapa de gunoi dar lui Jony i se pare o veșnicie. Își aduse aminte că sub oglindă ținea căteva lame de ras.ar fi vrut să își taie cu tact venele de la mâna stângă dar știa că are lucruri importante de făcut așa că își încleștă mai tare mâinile pe volan. Ajunse acum și opri mașina.

Se repezi la cutia cu gândaci ca la cel mai de preț cadou. Sării din mașină. Fugii către grămezile de gunoi. Pașii lui erau nesiguri. Gândirea îi era îmbtată de gânduri sinucigașe. Și totuși reuși să așeze cutia cu gândaci pe pământ.

Mîinile care tremurau acum, reușiră să deschidă cutia iar gândacii fură* eliberați. Jony se ridică și cu un zâmbet nebun fugii către pădurea de aproape. Era convins că va găsi un copac mare care să îi satisfacă dorința arzătoare de a se spânzura. Gândacii manipulați genetic să excrete sustanțe provocatoare de gânduri sinucigașe își câștigaseră libertatea.

Aici, deparde de oraș, gandacii vor fi în siguranță. Vor avea hrană și liniște și se vor înmulți... cât despre cazurile de la bloc, nimeni nu va descoperi adevrata cauză a sinuciderilor. Toate vor fi clasate iar oamenii își vor aminti cu groază scena pe care au văut-o.

Nu peste mult timp, gândacii lui Jonii vor ajunge și în bucătăriile noastre! Și totuși va fi pace.