BIOGRAFIE - Poeta Marinela Preoteasa, prima fiică a familiei Preoteasa Gheorghe, s-a născut într-o zi de decembrie, mai precis 26 decembrie în localitatea Brebeni , judetul Olt, dar oficial este înregistrată în ziua de 1 ianuarie, în localitatea Perieți, Olt, adică acolo unde locuiau parinții Andreiana și Gheorghe, țărani simpli și cu respect și frică de Dumnezeu. Natura, pământul, cerul cu frumusețile și misterele lui i-au supravegheat copilaria cu tandrețe și dragoste necondiționată. Fiind fiica mai mare într-o familie fostă foarte înstărită care-și da tributul schimbărilor politice și sociale ale vremii, trebuia să folosească din plin iubirea și ajutorul numai al lui Dumnezeu în finalizarea unor munci de" copil mare", în interesul familiei, încă de la trei-patru ani. Infrățirea cu natura, întelegerea celor mai subtile frumuseți și dureri ale naturii, se simt în sângele poetei, în subconștientul ei, ca în propria lor casă. Deși nu a locuit la țară decât în primii trei ani ai vieții, prietenia universului pur, necondiționată și prezentă aproape unică în existența poetei de acum, își pun amprenta în creațiile sale ca și cum ar fi trăit mulți ani în mediul sătesc. Școala primară, gimnazială și liceul le-a absolvit în Slatina, Olt, unde poeta locuiește în prezent și unde se află de la vârsta de trei ani, când parinții s-au stabilit definitiv aici. Ca prim debut în poezie poate fi considerat recitarea unui poem propriu , despre școala și elevi, ales de profesoara de limba și literatura română: Ceaușu Emilia, la serbarea de sfârșit de an. Gândirea profundă și seriozitatea cu care era văzută învățătura de poetă, flămândă de cunoaștere, aceasta este atrasă de studiul literaturii, gramaticii, matematicii, fizicii, chimiei, desenului și biologiei, deopotrivă. Ieșirea din perimetrul școlii poeta a făcut-o pentru prima dată în clasa a V-a gimnazială, cu desene expediate de școală la întrecerile școlare, obținând o mențiune la un concurs de desen organizat de Scânteia pionierului! Ca orice elev sârguincios participă cu succes la manifestările artistice ale școlii și concursurile școlare , la revistele școlare ale vremii. Ar fi multe de spus, inclusiv despre evidențieri și premii în matematică. Ca absolventă a facultății de matematică a revenit în orașul copilăriei unde este și în prezent. Încă din clasele primare poeta scrie: poezie, proză, teatru, epigrame. În revista liceului este publicată cu însemnări. În timpul facultății, ca reprezentantă a facultății de matematică, la "Viata Studenteasca", a publicat mai mult epigrame și poeme cu pseudonim: Maria Ionescu, Milari, Milary Mary. În "Luceafarul", Ion Gheorghe a numit-o la un moment dat Norisor! În acea vreme era membră a cenaclurilor locale: Metafora și Balada, obținând o serie de premii republicane, la concursuri pe bază de motto!(peste 30) și participând la o serie de spectacole de poezie ca interpret și autor. Colegii, profesori și conducerea erau foarte mândri de aceste succese, încât, de câteva ori, în cancelaria școlii, într-o mica ședință de o recreație se lectura din creația autoarei (se pare că a revenit, în grup restrâns, acest obicei în acest nou loc de muncă al poetei). Întotdeauna problemele vieții frumoase și mai puțin frumoase, problemele semenilor au fost și sunt izvor de inspirație necondiționat pentru poeta Marinela Preoteasa . Este de neneglijat severitatea ce o manifestă autoarea față de propria creație, astfel, în 1987-1988, deși a plătit jumătate din suma pentru publicare în regim propriu, la Editura Litera, București, deși discuțiile pe material cu redactora de carte și directorul editurii, din motiv că aceștia susțineau schimbarea unor versuri în câteva poeme, schimbare care ar fi prezentat-o ca o poetă violentă (era la modă violența în vers! Aurelian Titu Dumitrescu era un client permanent al editurii respective și directorul încerca o convingere cu succesul versurilor poetului!), poeta Marinela Preoteasa a preferat să nu mai publice chiar dacă pierdea destui bani. Ceva asemănător s-ar putea spune despre un volum de versuri și proză, care are spaltul din noiembrie 1999, la o editura din Târgoviște, s-a și plătit pentru tipărirea volumului, totuși autoarea nu a dat "bun de tipar" nici până azi, nefiind incantată de prezentarea grafică a volumului, deși editura respectivă avea de ceva ani cartea "În văzul lumii" pentru tipărit.
Ca profesoară, deși de matematică (publică și a publicat creație matematică în reviste și carte, a primit premii cu lucrări matematice: locurile I și II, la nivel național), deși conducea și conduce un cerc de matematică, a condus cu succes cenaclul literar "Iris" care a obținut la concursul cenaclurilor locul I pe judet , în 1984( exista
decât forma județeană ca formă finală de concurs). Cele mai multe dintre poemele poetei au fost publicate în "Luceafarul", "Ramuri",... a publicat cam în toate revistele literare și ziare din zonă și nu numai, astfel poemul "Granița de culoarea sângelui" a fost publicat sub semnatura Marinela Preoteasa, Slatina, în revista literara a diasporei: Miorița noastră din New-York, în septembrie 1994; o perioadă destul de lunga a semnat Marinela Iacob, după fostul soț.
Editura Scrisul Românesc a debutat în proză cu grupajul de proză scurtă Chemarea, din volumul Reliefuri' 88, președintele juriului carții de debut a fost marele Marin Sorescu. Ca redactor la ziare locale, redactor șef și patron al săptămânalului "Scurt Circuit Oltean" timp de mai bine de 4 ani, Marinela Preoteasa a contribuit activ la cotidian , în favoarea frumosului și dreptății, cu zeci de articole și corectura a mii de articole. Ca președintă a cenaclului local Scurtcircuit, a îndrumat zeci de tineri, unii dintre aceștia scriind și publicând actualmente, unii își vor aminti fără reținere de "buchiile" scrisului și de locul unde au fost învățate!
Deși patroană de revistă, nu a sufocat paginile cu creațiile sale, ca alți autori în situații similare, ci a folosit spațiul în încurajarea și pubicarea tinerilor talentați. "Scurt Circuit Oltean" avea abonamente în toate cele cinci județe ale Olteniei, se autofinanța: energia, ajutorul necondiționat al poetei Marinela Preoteasa l-au făcut să supraviețuiască. Imediat după revoluție a avut aprobat un volum de poezie: "Culorea sângelui" ( Serbările pământului), o coală editorială, deși la forma avasată de spalt, s-a renuntat, de către editura olteniei, la el, în favoarea unui autor cunoscut care trăieste mai mult în Franta.
În 2004, în Antologia Paradoxistă Internatională, apărută sub îngrijirea savantului român Florentin Smarandache, poeta Marinela Preoteasa alături de ceilalți 24 autori, din diferite țări, are un grupaj de epigrame. Greutățile întâmpinate în publicarea volumului de poezie "Iarba iubirii", a determinat poeta să lupte și să înființeze editura "Cuarț".
Ca profesoară de matematică la Liceul Pedagogic din Slatina, Olt, Marinela Preoteasa a participat, ca autoare, la primul concurs de manuale, actualmente se ocupa de îndrumarea și editarea revistei de matematică "MxM" și conduce un cerc de matematică aplicată în artă și în timpul liber scrie, lasându-și gândurile și în lumea virtuală, acolo unde nimeni nu ne vede dar ne intuiește sufletul după cuvinte. Autoarea speră ca în aceasta viață să reușească să pună în librării o parte din proiectele sale literare, a avut și are multe de spus despre viață, omenie, iubire, în felul său personal și foarte cinstit, setea sa de adevăr și frumos s-ar putea materializa într-o zi!



Marinela Preoteasa – Iarba iubirii, Editura Anotimp



“Versurile Marinelei Preoteasa sunt expresia unei dăruite vocații. Ele se constituie în autentice trăiri, pun în lumină o personalitate distinctă. Lira de pe Olt, vibrând înfiorat în sanctuarul unor metafore inedite!”

George Sorescu

Rândurile lui George Sorescu, precum și o dedicație din partea autoarei – “Celor care au vrut să mă piardă, din infinită iubire aceste nesperate clipe!”, sunt cheia de început al volumului de versuri sugestiv intitulat” Iarba iubirii”.
Înainte de a pași pe ”Iarba iubirii”, observ încă de la început o ordine distinctă în cuprinsul volumului, poeta a dat titluri versurilor sale cu aproape fiecare literă din alfabet. Aceasta ordine îmi confirmă faptul că mă aflu în fața unei autoare înzestrate la care ordinea matematică se împletește în chip admirabil, cu lirismul, într-o poezie de cunoaștere, densa și substanțială, de o maximă concentrare a limbajului.
Versurile Marinelei Preoteasa sunt intitulate “Labirinturi albe”, Înfăptuitoare de minuni”, “Fericire, “Pași fierbinți”, “Respirări” și nu în ultimul rând “Dovezi”care sunt cu siguranța dovezi de iubire pentru tot ceea ce înseamnă natură, iubire de frumos cât si pentru clipe deosebite, de neuitat.
Poeta cunoaște și ne atrage atentia asupra unei patimi, “patima verdelui”cum «urcă scările ierbii”, întrezărind “la țărmuri răsăritul”.

“Armonie - Patima verdelui urcă scările(…) la țărmuri răsăritul. “

De cele mai multe ori poeta conturează numai peisajul sau sentimentul în fața căruia vibrează, lăsându-le așa, ca pe un tablou neisprăvit, dând astfel posibilitatea cititorului să-l comlpeteze. În acest sens poezia « Altitudine”mi se pare edificatoare:

Ce mult aș fi vrut să te privesc
cu soarele-n piept și pe față,
să râd de fluturii
aruncați peste orașe
... și pustietăți:
satanice femei, mirese?!
firave iluzii peste ape
și pământ răscolit de patimă,
univers gol de prejudecăți
și încărcat cu fluturii aceștia
- inel din feeria zeiască
- ... peste umerii mei -

Pe același intinerariu se înscrie și poezia “Expirare”, poezie în care Marinela Preoteasa merge la aceeași sugestie, dar care în același timp arată și drumul pe care se dezvoltă din ce în ce catre realizări mai pregnante.

aș vrea să fiu o pasăre galbenă
să zbor înspre moarte
să trec prin nemoarte mereu
să schimb cele mai frumoase cuvinte
cu sufletul tău, când
zborul îmi va fi mai greu
să mă ascund în ochiul unui zeu
ca arșita somnului meu
și să zbor, să zbor mereu,
pe sub pleoapa Lunii
ca o expirare, cu fluturi,
a pământului meu.

În “Extaz”” “”era o tăcere toatală / căzusem în vinovația clipei/ era mitul din noi. “ , este ceva ce nu pot defini, poate numai o atmosferă, poate mai mult – nu știu ce - dar simt că este totuși ceva mai deosebit decât pot spune, ceva în care tehnica poetei nu se lasă întrecută de sentiment.
Ar trebui să reproduc multe asemenea poezii, peste care am impresia că poeta a trecut cu indiferență, fără să știe că tocmai în aceste versuri stă noutatea și personalitatea ei.
De altfel, degajarea cu care scrie, dar care îi înflorește poezia întocmai ca scrisul florilor pe ii sau pe fote, ca zborul fluturilor, dând imagini deosebite – cred că a dat naștere și acestui cântec, ca și altora – o altă latura a poeziei Marinelei Preoteasa – deosebite prin frumusețea lor originală. Poezia e concentrată dar de multa acuratețe și de o înaltă realizare artistică.

Numele tău sună a dragoste și durere,
a coastă de verb, a plânset de cerb;
înaintezi prin hățișul cuvintelor
cu stele de mare, de cer,
pe umeri, pe brațe, pe tâmple;
întorci strigătul în val de neliniști
și în stamină de cântec;
nu vreau să murim în curcubee de-amurg
purtându-ne centura visării pe pântec;
cuvintele-s false cochete-n baston
cu farduri albastre și negre,
lăsându-ți iubirile drept gaj pe peron
și-n buzunarul poștașului orb, strecurându-se
ca o cârtiță printre copacii luminii.
(Gaj – Marinela Preoteasa)

Tot caracteristică pentru personalitatea poetei și ca un indiciu al autenticității sale mi se pare și poezia “ Greenwich ” –

Partea cea mai frumoasă din tine
e partea materială a monedei pe muchie
înfrăgezindu-te printre suspine și irizari;
într-o zi pământul și-a schimbat direcția,
din toate aceste lucruri pe dos
ți-ai făcut o corabie și
nu mai știi încotro duce drumul soarelui,
minunea unor tăceri fără schimb;
cauți disperat meridianul de Greenwich
dar nu mai știi ce a zis pământul
când a pornit-o la drum.

Poeta de un real talent, Marinela Preoteasa știe numai prin câteva trăsături să ilustreze ceea ce este esențial. Ea nu bâjbâie, merge la sigur.
Poezia, de un profund umanism, caracterizează o mare sensibilitate, ceea ce mă face să cred că poeta dispune de mai multe posibilități decât arată. Simplu, fără abracadabrante și înflorituri inutile, lăsând versul să curgă în voia lui, înflorindu-l numai din când în când cu câte un zbenghi sau câte o imagine, își consemnează sentimentul cu o adâncă fluiditate lirică. Emoția care se degajă din majoritatea versurilor Marinelei Preoteasa, dau cursivitate versului și o strălucire aparte de poezie autentică.
Confesiunea sentimentală dezvăluie de câtă sensibilitate și discreție este înzestrată poeta. Poeta este “răscolită de patimă, o patimă dulce care se transformă în versuri ce se așează frumos pe iarba iubirii”.
Sigur, se poate spune că, poeta are multe realizări literare dar nu se poate spune că Marinela Preoteasa nu are și ea “scăderile ei”. (Care poet a scris numai poezii care să rămână?!). Are unele poezii în care ideea nu se continuă gradat, cum și altele la care, trebuia să mai stăruie, dar în afară de aceasta, ceea ce se cuvine de remarcat este că poezia se merită cu prisosință să fie cunoscută, ea fiind a unei poete adevărate, care merge pe filoane proprii, îmbogățindu-și mereu activitatea literară.
După ce am citit cu mare plăcere și un real interes acest volum de versuri, pot spune că, Marinela Preoteasa a urcat cu succes “scările iubirii”care sunt pe bună dreptate scările poeziei.



Madalina Maroga - 10 ianuarie