Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben Todică, cel mai nimerit ar fi să vorbim despre omul de cultură Ben Todică, o personalitate proeminentă a culturii române din Melbourne, Australia. Asta pentru a sublinia puterea de muncă a celui ce a realizat cutremurătorul film documentar „Drumul nostru”, care activează la Televiziunea Comunitară Română din Melbourne - canalul 31 și care realizează o emisiune radio în limba română, adresată publicului român din Australia. Firește, întâlnirile cu oameni marcanți ai Diasporei (și nu numai), cu scriitori, artiști, medici, pastori, actori și regizori, politologi și politicieni, ziariști sau simpli cetățeni și-au pus o amprentă benefică pe cultura autorului; aici putem observa cum pasiunea inițială pentru cinematografie se continuă într-un mod fericit cu fascinația scrisului și atinge punctul suprem cu aparitia celor doua volume - volumul „Între două lumi” (Ed. „Atticea”, Timișoara) și volumul „In două lumi” (Ed. „Singur”, Târgoviște) volume lansate și în România.
Cunoscut în toată lumea datorită articolelor apărute în presă ori pe multe site-uri de cultură ale Internetului, Ben Todică dovedește o tenacitate și o gândire exemplare în raport cu noua conduită a omului modern, mereu consumat de ideea că nu are timp să le facă pe toate. Ceea ce-și propune și în acest volum care conține, pe lângă interviuri cu oameni din diverse domenii de activitate și un capitol destinat ecourilor la prima carte („Între două lumi”) este crearea unui tablou socio-uman contemporan. Astfel, fiecare din cei intervievați are posibilitatea de a vorbi deschis despre propriile succese și despre modul cum văd societatea de azi; aceste „filtrări” ale ideilor exprimate fără rezerve creează, cum spuneam, un tablou mult mai complex decât multe cărți de sociologie apărute în ultimul timp: una este să afli părerea unui singur autor (indiferent cât de obiectiv s-ar pretinde) și cu totul alta să ai multiple oferte ideatice.
Dincolo de pasiunea pentru artă, Ben Todică este și un patriot adevărat (oricât de demonetizat poate părea cuvântul!) pentru care nu există ezitare în finalizarea practică a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa activitate (și viață) este dedicată spațiului românesc, rămas astăzi atât de sărac în valori morale. De multe ori, intervenind în mărturisirile interlocutorilor, adaugă un plus de culoare spontană ce provoacă destăinuiri spontane și în asta rezidă și frumusețea acestor interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine și care n-au tenta voit academică ce îndepărtează potențialul public, în loc să-l apropie de cuvântul scris.
Volumul de față, prin conținutul său de excepție, ne spune de ce, cu cât ne apropiem de sfârșit, avem o viziune tot mai globală asupra lucrurilor. Încercând să ne structurăm cumva emoțiile, visurile, sentimentele, evoluția – am crezut că principiul stratificării va face ordine. Dar cum să te pregătești pentru echilibru, îndoindu-te de existența lui Dumnezeu sau crezând orbește în El? O întrebare esențială care a diversificat opiniile și a lovit sistematic în presupusa facere de ordine. Acestui tip de întrebări și frământări încearcă Ben Todică să le răspundă aducând în fața cititorului oameni pregătiți pentru asta.
Se spune că orice revoluție trebuie să schimbe, să imprime blocului social în care apare, realitățile altor visuri. La noi (românii, n.a.) revoluția (din 1989, n.a.), în spiritul docilității noastre ca popor (așteptăm să se umple paharul) s-a transformat rapid în ceea ce analiștii politici au numit o vreme „restaurație” iar apoi „haos economic”. În cursa spre „europenism”, spre „occidentalism”, ne-am pierdut intelectualii, adevărații studenți, oamenii de cultură. Crosul supraviețuirii n-a fost însă abandonat de buticari, agramați, semidocți. Axele acestui început de mileniu sunt bișnița, corupția, minciuna ce-au reușit să impună ritmul unui nou regulament la scară planetară. S-ar putea ca Ben Todică, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, să fie printre ultimele redute de apărare ale conștiinței poporului nostru.
Îl felicit și invit pe toată lumea la acest „festin” al inteligenței și culturii numit „În două lumi”, a doua carte a unui mare român care de acolo, din celălalt capăt al lumii, ne spune că n-a uitat de unde a plecat. Ștefan Doru Dăncuș