"Dificile, nebănuite și încâlcite sunt căile bărbatului."

În viață există un echilibru dat de hazard sau destin. Educația fiecărui popor rămâne împământenită în fibra generațiilor viitoare. Femeia este educată să facă multe compromisuri pentru a-și păstra căsnicia.

Smara, protagonista romanului, este genul femeii care acceptă până și infidelitatea soțului pentru ca matrimoniul să supraviețuiască. Corina este genul individei nonconformiste, căpușă, care se înfige în pielea bărbatului însurat până când ajunge la suflet, trăind astfel confortul nemeritat al unei vieți fără griji, bucurându-se de respect, atenție, iubire, răsfăț, toate cuvenite soției, fără a avea însă altă obligație decât aceea de a-l face să se simtă bine, să se simtă important. Despre ce se întâmplă cu cele două femei, cine este câștigătoarea bărbatului care se complace ani de zile într-o relație extraconjugală, rămâne să descopere cititorul.

Întreaga poveste se desfășoară pe două planuri, are structura unui scenariu de film, lăsând liberă imaginația lectorului de a descoperi tainele unor relații neobișnuite, până în ultimul moment al romanului.

Mă voi referi în continuare la partea armonioasă, la călătoriile, tradiÈ›ia, obiceiurile marocane, despre care cititorul a auzit doar în treacăt. Catia Maxim are abilitatea unui bijutier de a construi un ansamblu de piese speciale pentru a bucura ochiul È™i sufletul iubitorului de frumos. Fiind un foarte bun observator al detaliilor unei călătorii, începând cu trăsăturile fizice ale locuitorilor acelei țări, până la clădirile descrise în cel mai mic amănunt, ea reuÈ™eÈ™te să desprindă lectorul de cotidianul autohton, banal, pe care este obligat să-l suporte, purtându-l prin Marrakech, împreună cu cei doi protagoniÈ™ti care călătoresc, Smara È™i Jean Paul. Aeroportul Menara, călătoria cu taxiul, de unde observă frumuseÈ›ea clădirilor,,andaluze,sahariene, vest africane, otomane, ici-colo, È™i anglicane...’’, partea veche a oraÈ™ului Medina, moscheea Koutoubia, din vârful căreia muezinul răspândeÈ™te rugăciunea, sunt doar câteva dintre descoperirile făcute, în timpul călătoriei fascinante.
,,- ÃŽntebat ce îl defineÈ™te mai bine, orice marocan din Marrakech răspunde, invariabil, emoÈ›ionat, fără să stea pe gânduri :Djemaa el Fna, o piață care pompează viaÈ›a în trupul Medinei. Cu o înfățiÈ™are schimbătoare: dimineaÈ›a È™i la amiază, sub cerul larg, e înÈ›esată de tarabe cu stofe viu colorate, sucuri de portocale, ouă de struÈ›, tot felul de obiecte, într-o dezordine orientală È™i exotică... prăjituri cu migdale, susan È™i miere, stropite cu apă din flori de portocal...’’.(Catia Maxim - ,,slow motion’’)

Cititorul trăieÈ™te emoÈ›ia descoperirii pânzelor lui Marc Chagall, expuse la muzeul vizitat de Smara. Catia Maxim descrie cu generozitate tablourile redând o primă impresie, prin intermediul Smarei, care nu e sigură că acestea exprimă ,,fericire sau compasiune... pline de sentiment, i se par, mai degrabă niÈ™te poeme melancolice, izvorâte din sufletul lui de evreu, înzestrat cu spirit rus.’’

Remarcabile sunt fragmentele poetice care devoalează sensibilitatea autoarei pentru construcÈ›iile lirice - ,,Dintre toate visele mele despre zbor, cel mai mult mă atrage zborul de fluture. Oricât de tăcut È™i lin, stârneÈ™te, imperceptibil, aerul. ÃŽn timp, prin repetare, miÈ™cări de aripi pot să-l schimbe È™i, aÈ™a, tornada se năpusteÈ™te sau nu. ÃŽn carnea somnului, vegheată de un înger confuz, Smarei i se arată în vis un fluture albastru care preferă să-È™i zdrobească aripile de un zid, altfel, uÈ™or de depășit.’’

Momentele erotice dintre Smara È™i Jean Paul sunt speciale È™i reuÈ™esc să-i apropie mai mult - ,,degetele È™i palmele bărbatului decojesc timpul, secundă cu secundă ...redesenează amândoi harta trupului, cu frenezia timpului scurt pe care îl au la dispoziÈ›ie...’’.

Te întrebi cine este Jean Paul È™i ce căuta Smara, soÈ›ia lui Adrian, în această călătorie? Vei afla singur citind ,,slow motion’’, o carte în care găseÈ™ti tot ce-È™i poate dori un cititor: reportaj artistic, acÈ›iune, conflict, momente dramatice, erotism, poezie, filosofie, psihologia singurătății introvertitului, dar mai ales mister.

,,Seamănă cu Adrian. ÃŽntr-o zi, o să plece exact ca taică-su È™i voi rămâne singură de tot. Odată, la masă- când era mic – È™i-a vârât degetul în felia de pâine, ca să-mi arate viitorul. Curioasă, l-am întebat cum arată trecutul. Mi-a zis că seamănă cu un zid. AÈ™a aflu È™i eu că viitorul este o gaură, trecutul, un zid. Când l-am întrebat ce naibii e prezentul, a zis:,,da’’.’’
,,Motor! AcÈ›iune!’’
Liniște : The End