Cartea domnului Viorel Darie, Povestiri creștine, apărută recent la editura InfoRapArt, ne poartă prin spații și timpuri diferite. Povestirile își au izvorul în fapte istorice de necontestat, dar și în fantezia autorului. Ele se constituie într-o pledoarie pentru frumusețea morală a unor oameni, a unor luptători pentru credință.
Seria celor cincisprezece povestiri începe cu Flăcări pe Nil. Credința în Iehova, a evreilor de pe un mic ostrov, îi face mai buni, mai receptivi la nevoile și suferințele altora, deosebindu-i de egiptenii politeiști de pe ostroavele vecine. Nu doar credința îi deosebea pe evrei de cei din jur, ci și modul lor de acțiune în numele acelei credințe. Astfel, fiii evreului Efrim îl salvează de la moarte pe Rameses, fiul bogatului egiptean Asenath, din ostrovul vecin, cu toate că acesta îi asuprea și nedreptățea pe cei de o lege cu ei. Doar după ani și ani, salvatorii sunt descoperiți de cel salvat. În felul acesta Iehova va mai avea un discipol, Rameses căsătorindu-se cu sora salvatorilor, iar evreii vor fi respectați de stăpânii lor egipteni. Această povestire parcă vestește porunca, de mai târziu, din Noul Testament: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu pe voi” (Ioan 15, 12)
În alte povestiri autorul descrie activitatea de evanghelizare a unor urmași ai apostolilor din primul secol creștin (Manuscrisul Apostolului, Cetatea de lumină, Providența). În condiții grele datorate necunoașterii limbii ori de opunere a unor șefi de culte păgâne, vestitorii Nașterii și Învierii lui Iisus reușesc să-și ducă misiunea la bun sfârșit.
Câteva povestiri se referă la activitatea unor reformatori ai bisericii catolice din Evul mediu, începând cu misionarul valdenez Lucas și apoi cu adepții lui Calvin. Aceștia își dau chiar și viața pentru convingerile lor ce se opun obscurantismului și mercantlismului practicat de reprezentanții bisericii catolice din acele timpuri.( Frații de suferință, Mântuirea prin credință).
Sunt inserate în aceste povestiri și câteva episoade de iubire între tineri din confesiuni diferite. Cu toate piedicile puse de condițiile sociale, ori de apartenența la culte diferite, dragostea curată, acest dar divin, învinge. Învinge și în cazul în care protagoniștii sunt despărțiți de mari distanțe ori chiar de moarte.
În povestirile domnului Darie un loc aparte îl ocupă cele care vorbesc despre apropierea dintre om și natură. Smochinul răsplătește dragostea celui care l-a sădit și îngrijit, iar căprioarele, care au fost ajutate să supraviețuiască peste iarnă, îl răsplătesc pe binefăcătorul lor salvându-l de la o moarte sigură. Sunt aici prezente, dincolo de cuvinte, respectul și colaborarea dintre cei veniți pe lume în zile diferite ale Creației.
Autorul în cuvinte puține, dar cu măiestrie, descrie și mediul geografic unde au loc evenimente importante din unele comunități religioase, sau întâmplări din viața unor oameni simpli. Mi s-a părut remarcabilă o descriere a naturii: Un vânt liniștit, abia perceptibil răcorea vastele întinderi ale uriașului Nil, făcând ca pe luciul său să călătorească valuri blânde, în rânduri multe, repetându-se la nesfârșit ...Dacă urcai dinspre fluviu malurile înalte, arse de soare, rămâneai uimit la vederea canalelor nenumărate prin care curgea apa purtând nămolul roditor sau în altă parte: cerul era mai mereu mohorât, cenușiu, învolburat de nori întunecați, ploile spălau mai tot timpul rada și punțile corăbiilor. Rar de tot, când norii părăseau portul, cerul devenea dintr-odată curat și strălucitor de albastru. Atunci fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume
necunoscută...
Este o carte care se citește ușor, autorul parcă îndemnându-te să iei parte afectiv, alături de eroii săi, la acțiune.
Aceste povestiri, ce stârnesc interes, cu oameni implicați în evenimente care au devenit file de manual, i-ar ajuta, (de ce nu?), și pe elevii care învață istoria și, de multe ori, unele capitole, precum acelea privitoare la necesitatea , la un moment dat, a reformării bisericii, li se par aride și din această cauză le ocolesc în detrimentul informării lor intelectuale și educației morale.
Această carte, prin conținutul ei, poate fi considerată și o replică artistică la unele capitole dintr-o eventuală Istoria a religiilor.