Cu toate că a deținut calități importante în magistratură: judecător rural în comuna Negrești, județul Vaslui, judecător supleant la Tribunalul Iași, procuror la Parchetul Tribunalului Iași, procuror al regiunii Iași, locțiitor al procurorului general al R.P.R., prim-locțiitor al procurorului general, peste memoria lui George Pavel Vuza (n. 20 septembrie 1918 - d. 31 ianuarie 2003) s-a așternut, în ultimele decenii, o liniște aproape suspectă. O posibilă explicație ar putea-o constitui tendința, în general, de asociere în spațiul românesc a judecătorilor și a procurorilor cu acțiunile represive exercitate sub regimul comunist. Într-o astfel de ipoteză, este greu de înțeles funcționarea dublei măsuri, care îi sunt mecanismele, altfel, de ce nu se aplică aceeași etichetă peiorativă („procuror comunist”) și unora dintre colegii săi sau șefi ierarhici?
Cartea publicată sub semnătura sa: „Însemnările unui procuror sau Procuratura văzută din interior” (ediție îngrijită de Dan Tudor Vuza), apărută la editura Vremea, București, 2008, cum bine punctează acad. Dinu C. Giurescu în postfață, are o însemnătate cu totul aparte. „Este un document al activității de procuror al Republicii Populare Române, scris de o persoană de meserie, care a lucrat aproape trei decenii în cadrul «instanțelor judecătorești și Procuraturii» sau «organelor Procuraturii» (pentru a relua formularea Constituțiilor din 1952 și 1965). în felul său, documentul este unic, până în prezent. Îndatorirea principală – mai ales că prim-locțiitor al procurorului general – era să asigure legalitatea, corectă aplicare a legii «prin constatarea și înlăturarea oricăror încălcări ale legii săvârșite de către organele, instituțiile, întreprinderile economice și organizațiile de stat, de către organizațiile cooperatiste sau obștești, de către funcționari și cetățeni.» încălcările erau numeroase, fie din incompetența, fie prin presiunea factorului politic, fie chiar prin intervenția aparatului judiciar.“
În sensul celor subliniate de istoricul Dinu C. Giurescu, este important de revăzut detaliile din raportul informativ privind încălcările dispozițiunilor legale în unele locuri de deținere și de executare a pedepselor nr. 67/C.14 din 22 martie 1955 al Procuraturii Generale, semnat de către George Pavel Vuza. O copie a „raportului informativ” se află într-un dosar de la Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale. Pe această copie se regăsește indicația lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a se trimite raportul „tov. Drăghici” și apostila celui din urmă prin care confirma primirea documentului: „Luat cunoștință”. A se vedea Fondul C.C. al P.C.R. – Secția administrativ-politică, Dosar nr. 46/1955, ff. 1-10. Luând la cunoștință de însemnările lui Dej de pe raport, Chișinevschi îl întreba pe Dej în apostila sa de pe document: „Te rog să-mi spui dacă să vorbesc cu oamenii de la Interne sau vorbești D-ta, ori împreună. 24.III.1955”.
În aceeași perioadă, George Vuza a fost exclus din P.M.R. sub învinuirea de „pactizare cu dușmanul de clasă”; trimis la „munca de jos” la un notariat de raion, reprimit mai târziu cu funcția de procuror-inspector la Procuratura municipiului București. Pensionat pe caz de boală după un infarct suferit în 1984. În august 1990 a început să-și scrie memoriile, publicate abia în anul 2008.
Literatura memorialistică pe care a lăsat-o în urma sa reprezintă fragmente dintr-o, să-l citez pe Romul Munteanu, „viață trăită, o viață visată”. La fel de importantă ca volumele de memorii ale lui Constantin Argetoianu, deținut politic decedat la Sighet, cartea poate să reprezinte un izvor istoric însemnat, dacă i se dă importanța pe care o merită, cu atât mai mult ținând cont de statutul autorului.