- ora 15 - Muzeul Literaturii Române
- Lansare de carte:
- Nora Iuga - Fetița cu o mie de riduri, Cartea Românească, 2005
- Elena Vlădăreanu - Europa, zece cântece funebre, Cartea Românească, 2005
- Teodor Dună - Carteafazii, Editura Vinea, 2005
- Adela Greceanu - Înțelegerea drept în inimă, Editura Paralela 45
- Marius Marian Solea, Contemporan cu Dumnezeu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005, volum prezentat de Lucian Chișu


Sub auspiciile acestui anunț m-am grăbit să las la o parte toate ale mele și să ajung la MLR.
Din păcate anunțul era o mică farsă. Organizatorii acestui eveniment se limitaseră în fapt doar la o după amiază de lectură din care, domnul Lucian Chișu, aflat în postura ingrată de amfitrion ad-hoc, a încercat să facă „plici!”. Desigur, fără succes, fiind împiedicat la tot pasul de o impertinență juvenilă și debordantă.
Poezia nu avea audiență. Scaunele erau ocupate doar de douămiiștii-și-ceva-în-plus, veniți să aplaude pe tinerii poeți Nora Iuga, Elena Vlădăreanu, Teodor Dună și Adela Greceanu.
M-am exprimat cât se poate de corect folosind adjectivul „tinerii”. Nora Iuga, fetița cu o mie de riduri, a excelat atât în actul interpretativ cât și în dorința sa desperată de a se asimila, până și comportamental, generației prezente în păr. Textele sale de factură memorialistică, răsuflu al unei melancolii erotice, rămășițe ale generațiilor poetice apuse, cameleonic, impropriu și matrițat transpuse într-un limbaj poetic contemporan, au încântat audiența majoritară.
Citisem cu puțin timp înainte declarația domniei sale vizavi de motivația apariției acestui volum: „Chestia asta cu sexul - o viață întreagă am vrut să scriu despre sex, îmi place de mor tema asta, libertatea asta totală, iubesc trupul; dar este imposibil, începe să fie sufocant: că trebuie, că nu trebuie, zeci de vestale despletite vorbesc despre sexul lor.”. După lectură am înțeles motivația domniei sale dar, din păcate, vestalele lipseau cu desăvârșire.
Elena Vlădăreanu a fost absentă în toată splendoarea sa.
Teodor Dună, întâmpinat încă din afișul mediatizat al evenimentului cu o eroare, ne-a fericit revelându-ne titlul corect al cărții sale, „Catafazii”. Un titlu cât se poate de bine ales, aflat în concordanță perfectă cu cele scrise de distinsul poet în doar „o lună și jumătate”, după spusele sale.
Adela Greceanu, a refuzat prezentarea operei domniei sale așa că, din păcate, am rămas doar cu impresia formată pe moment, în urma lecturii câtorva poeme, și cu câteva replici infantile, dorite a fi haioase. „Nu mă prezint, cei de aici mă cunosc”. Probabil că au și fost astfel… judecând după hohotele complice ale colegilor de breaslă. Din fericire talentul o salvează pentru posteritatea care, slavă Domnului(!), se va bucura doar de cele scrise de domnia sa, nu și de cele vorbite.
Marius Marian Șolea, contemporan cu Dumnezeu, a recitat la rândul său câteva poezii care s-au aflat în discordanță totală față de cele auzite până atunci. Nu știu care a fost raționamentul organizatorilor care a dus la prezentarea acestor cinci poeți în decursul aceleiași manifestări culturale de asemenea natură.
Cam atât pot scrie despre acest eveniment desfășurat într-o după amiază în care aș fi dorit să întâlnesc trei lumi poetice în toată complexitatea lor și în care nu am reușit decât să ascult câteva poezii, unele destul de reușite.