Nu pot spune că mă înnebunesc după hip-hop, dar nici că nu ascult deloc. Ascult și eu, ca tot omul, cam toate genurile de muzică, pentru a avea o imagine generală care să-mi permită o selecție. Prin urmare, nu sunt fană înrăită, dar nici dușmancă înverșunată a vreunui gen de muzică. Nu sunt, deci, adepta cenzurii, a interzicerii vreunei melodii, indiferent cărui gen îi aparține.

Nu pot însă să nu mă cutremur la aberațiile de tot felul propagate prin versurile melodiilor care schingiuiesc limba română (de genul “nu-ți fie friCÃ CÃ totul va fi bine” sau “noaptea ce vine ȘI ziua de mâine NE PRINDE împreună…” etc.), atentează flagrant la bunul-simț sau, mai grav, propagă discriminarea într-un fel sau altul.

Acest din urmă aspect, discriminarea, se manifestă plenar în muzica românească actuală, mai ales sub forma misoginismului și mai ales în genul hip-hop.
Aflăm astfel, de la o celebră trupă hip-hop, că, pe lângă faptul că poți muri în timpul defecației, ducând gunoiul sau ascultându-l pe Guță, printre altele, “fiind femeie, poți să mori făcând felație”.
Cu tot respectul și mulțumirile pentru informațiile revelatoare pe care minunatele versuri ni le aduc, aș vrea să subliniez că, în lumina democraticei emancipări sexuale, nu numai femeile sunt cele care ar putea muri în timpul felației sau al altor practici sexuale.
Aș putea pune pariu că, dacă această referire s-ar fi făcut la vreo minoritate sexuală sau alta, toată lumea ar fi sărit în sus, pe motiv de discriminare. Dar, de vreme ce referirea se face la femei, iar în lumea asta – nu-i așa? – misoginismul este o stare de facto, firește că nu se sesizează nimeni.
Intenția depreciativ-discriminatoare a versurilor este cu atât mai evidentă cu cât precizarea “fiind femeie” rupe ritmul și măsura versurilor care, din punct de vedere prozodic, ar fi curs mai firesc fără acest adaos.

Acesta nu este singurul păcat de care se face vinovat cântecul respectiv. Undeva, după versul “treci în neființă când duci gunoiul”, în fundal o voce întreabă retoric: “Bă, m-auzi, palpa-mi-ai…” oul zic eu eufemistic, înlocuind cuvântul care rimează cu “gunoiul”. Ei bine, vin și întreb și eu retoric: oare cui se adresează această întrebare? Oare nu fanilor care cumpără cuminți CD-ul băieților, băgându-le bani în buzunar, ușurându-le astfel traiul și implicit revelațiile artistice cu care ne încântă?

Dar să revin la mesajele misogine propagate în forme mai mult sau mai puțin vulgare, în mod mai mult sau mai puțin explicit, de către hip-hopperi, care ar putea fi ilustrate, firește, cu o bogăție de exemple.
Fanii acestui gen muzical au sesizat reacția fetelor de la Terente care, în aceeași manieră vulgară, obscenă, specifică în mare măsură genului, au ieșit la contraatac, afirmând sus și tare că ele “nu dau fundul la bătaie” și ajungând la concluzia că și o fată are… ouă (iar am eufemizat cuvântul, care de data aceasta rimează cu “bătaie”). Într-adevăr, fetele de la Terente au… ouă, dacă “se bagă cu tupeu” în lumea aceasta a hip-hopului, dominată de sexul masculin.
Lăsând la o parte calitatea, destul de îndoielnică, a versurilor, mesajul lor se vrea, la urma urmei, o reacție la misoginismul general al hip-hopperilor; acest mesaj este exprimat într-un limbaj extrem de tare, de șocant, dar, de altfel, normal în această muzică a străzii.

Însă… stupoare! În forumurile fanilor hip-hop, fetele sunt caracterizate, brutal, drept… vulgare. De parcă toate celelalte trupe hip-hop ar fi ușă de biserică, de parcă nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, de parcă versurile lor ar fi trandafirii și luminoase, cântând în tonuri romantice idile platonice și idealuri înălțătoare…
Desigur, reacția respectivilor fani și catalogarea fetelor drept vulgare se explică prin preponderența sexului masculin în rândul amatorilor de hip-hop. Și aici nota de misoginism este extrem de puternică. Firește că reacția “anti” a fetelor nu a gâdilat orgoliul auditoriului, care se simte foarte bine în oceanul de vulgarități și obscenități hip-hopperiste, atâta vreme cât… ouăle masculine nu sunt afectate.

Adepții sloganului “jos-cenzura” ar trebui să accepte, cuminți, implicațiile acestuia și să arunce o privire atentă în ograda hip-hopului, înainte de a cataloga o trupă de fete care face apel la exact același limbaj – vulgar, obscen, trivial, jignitor – pe care îl folosesc abundent și trupele masculine de hip-hop.
Și, pentru că veni vorba de cenzură, ader și eu la sloganul de mai sus, dar țin neapărat să lansez un altul: “sus bunul-simț!”. Dar nu prea sus, că s-ar putea să nu mai ajungem la el, nu-i așa?