In dimineata zilei de 5 mai , zi intunecata , umeda si cetoasa , in jurul orei 8 si jumatate , langa intrarea in sediului Biroului Electoral Central astepta un preot corpolent cu o barba bogata si lucioasa- parca data cu gel, tinand langa el o geanta pe rotile ,de culoare neagra, cu doua incuietori metalice tip zavor, asigurate cu lacate solide.
In strada , la cativa pasi de trotuar, stationa o Dacie papuc de Brasov, cu motorul pornit, avand montata pe platforma o cutie metalica , vopsita in alb, in care ar fi putut incape cu usurinta sase sicrie de stejar masiv, lacuite, puse doua cate doua , unul peste altul .
Dupa cateva clipe de asteptare, usa se deschise si un tanar cu parul spalacit si ochii tulburi ii facu semn sa intre celebrului parinte Chesarie, caci despre el e vorba, sosit de urgenta tocmai de la Schitul Ingerilor ; era primit de dl Presedinte al BEC, care tocmai ajunsese , patrunzand insa pe usa din spate.

Renumitul exorcist pasi agale pe covorul murdar ce acoperea o podea mancata de carii, tragand dupa el misterioasa geanta pe roti si odata ajuns in capatul holului se opri in fata usii pe care scria cu litere argintii, probabil din inox , „Presedinte BEC” .
Apleca putin capul in fata si ramse incremenit parca dorind sa auda ce se vorbeste inauntru.

Atunci, brusc , usa se deschise, trantita cu putere de perete si din birou tasni afara , cu blana in flacari, o pisica alba , scotand urlete groaznice , spargand tacerea mormantala care domnise pana atunci.

In ciuda acestor evenimente ce ar fi speriat si pus pe fuga pe multi dintre noi, alegatorii de rand, parintele nici macar n-a clipit.
Statea incremenit , cu ochii inchisi , parca rugandu-se, legat cu fire nevazute de vreo calauza astrala care il asista sa isi manifeste harurile divine pentru care era faimos in intreaga lume.
Si anume, scoaterea dracilor din semenii sai , posedati de diavol.

Presedintele BEC citise, ceva timp in urma , cu interes, un numar jubiliar , al 666-lea, al revistei sataniste „666” , unde, la rubrica „Lichidati dusmanul !” ,aflase de reputatia parintelui Chesarie si placut impresionat de eficienta , rezultatatele si CV-ul acestuia , hotarase ca odata cu depunerea declaratiilor de avere de catre candidatii la fotoliile de primar sa verifice temeinic daca acestia nu care cumva …hmmm, intelegeti dumneavoastra… Doamne iarta si binecuvanteaza !

Un astfel de control , totusi fara baza legala, avand rolul de a certifica , neoficial – pur informativ- daca, candidatul la Primarie, va face promisiuni electorale din proprie vointa, constient fiind, urmand a raspunde pentru ele sau daca posedat fiind, doar Necuratul a facut acele promisiuni prin gura candidatulul .

Aceasta masura extrema vine in urma unor dezvaluiri socante si incendiare din lumea proteasca, care alimentau zvonurile ca anumiti primari ar fi posedati de diavol inca de la inceputul campaniei electorale si implicit respectivul nu avea sa raspunda la sfarsitul mandatului sau de indeplinirea promisiunilor electorale .
Toata raspunderea fiind aruncata in carca Celui cu Coarne, care trebuie astfel sa dea socoteala despre toate promisiunile desarte . Caci, nu=i asa, totul e la urma urmelor , desertaciune !

Dar sa revenim unde am ramas , la parintele Chesarie stand teapan in pragul usii , cu ochii inchisi si barba tremuranda , cu mana inclestata pe manerul gentii. Pisica disparuse brusc, asa cum aparuse si o liniste nefireasca , grea si rau prevestitoare se lasa in intreaga cladire .
Incet, ochii incepura sa i se deschida si o lacrima verzuie i se prelinse din ochiul stang , pe barba , apoi cazu pe un colt al gentii.
In acel moment , cu un zgomot metalic, lacatele gentii sau deschis de la sine !
Acesta era primul semn . Niciodata lacatele nu se deschideau la atingerea lacrimii , decat daca o prezenta malefica isi facea simtita apropierea . Parintele stia bine ce inseamna aceasta si gandi ca trebuie sa fie pregatit pentru tot ce e mai rau .
Facu un pas , patrunzand in incapere. Un birou luminos si modern, aerisit si placut vederii.
O masa lacuita , in capatul ei un fotoliu ergonomic, doua scaune in lateral si alaturi o canapea inconjurata de sase vaze mari pline cu trandafiri rosii, superbi, avand petalele pline de roua .
Inauntru, in incapere , nu era insa nimeni !
Facu cativa pasi examinand atent incaperea . Era ceva straniu .
Simtea in spate o privire staruitoare si densa , ceva care il facea sa se simta nesigur si vulnerabil . Se intoarse si observa in directia din care venea unda o draperie mare, stacojie , de catifea, groasa si pufoasa .

Intrigat, dar prudent , din trei pasi ajunse langa ea si o ridica incet lasand sa se vada, putin cate putin, un tablou portret in marime naturala al presedintelui tarii , Ion Iliescu.
Dar ce sa caute un asemenea tablou in biroul Presedintelui BEC ? Era aievea sau avea doar una din viziunile , din clarviziunile sale ?
Agata draperia pe un capat de cuier, lasand sa se vada chipul candid si zambetul larg al sefului tarii . Era mai linistit acum. Nu visa ? Sau poate era doar harul sau !
Se gandi imediat la pisica alba in flacari dar inca nu vedea legatura .
Stia totusi ca nimic nu e intamplator pe aceasat lume si mai ales in perioada campaniilor electorale .

Inchise ochii si ramse iarasi incremenit in asteptare . Geanta cu lacatele deschise incepu sa se miste singura prin incapare . Acesta era al doilea semn !
Parintele auzea scartaitul rotilor acesteia in timp ce broboane grele de sudoare i se prelingeau pe frunte. Mai astepta un al treilea semn si in acea clipa necuratul avea sa se arate !

Asteptarea era din ce in ce mai grea . Scosese multi draci la viata lui , dar pe rand, unul cate unul , in timp, insa acum simtea un puhoi de senzatii comparabile cu prezenta a zeci de draci ce marsaluiau impreuna, uniti si hotarati , spre el !
Se gandi ca nu va face fata, insa nu se dadu batut ! Credinta nezdruncinata, viata de pustnic ii otelisera caracterul si vointa !
Ceasul din perete, batu de ora noua . In acea clipa se auzi un cantec de cucuvea, iar draperia si tabloul disparura .
In locul lor era acum o usa mare , frumos capitonata, in piele maronie de Cordoba.
Un zumzet ca de bondar venea dinspre hol, din ce in ce mai tare si podeaua vibra usor.
Acesta se transforma treptat intr-o adevarata harmalaie ; la un moment dat usa se deschise larg iar in incapere patrunsera in grup cei 39 de candidati la primaria orasului .
Imediat , in aceeasi clipa, geanta lua foc, emanand un miros puternic de tamaie , dar fu scoasa in graba de un candidat nervos , cu parul valvoi si ochii iesiti din orbite , fiind aruncata in curtea interioara, intr-un tomberon metalic, mare, ce aparuse din senin in acel loc.

Era ora 9 , ora la care candidatii fusesera convocati sa isi depuna oficial documentele privind candidaturile la primarie .

Cand isi recapata cunostinta , dupa 2 luni de ratacire si delir, parintele se afla in chilia sa de la Schitul Ingerilor, inconjurat de fratii sai intru credinta in Dumnezeu.
Nu si-a mai adus aminte nimic din viata sa anterioara . Unii apropiati spun ca devenise un cu totul alt om .
Dupa alte patru luni de umblat prin tara , stransese 9 miliarde de lei din donatii , cica pentru biserica, cumparase un lac si o padurice in apropiere, avea trei gatere in Neamt , un bordel clandestin de minore pe langa Bacau, doua restaurante in Bucuresti , intrase in partidul de guvernamant si astepta cu nezdruncinata speranta si neclintita credinta, alegerile parlamantare.