I'm sorry to have to inform you that your message could not be be delivered to one or more recipients. It's attached below.
“For further assistance, please send mail to …” Raffarin:
… veni la noi cu o delegație. Cum omologul are treabă electorală prin țară și nu are timp de raffarinamente, l-au dat pe mâna lui Băsescu. Ãsta, nici una, nici două i-a zis de la obraz: ați venit aici să vă luați "mălaiul" - trimitere făcută la o licitație blătuită în favoarea unei companii franțuzești. Partea mișto e că băsescul a făcut o notificare la ambasada țării soră și prietenă, Franța, notificare care, musai, ajunge în cleștișorii Și-Rac-ului. D’aia e mișto! Când ne vizitează persoane raffarinate, mai învățăm și noi cum se fac blaturile de tort la nivel înalt european. Că tot ne bate integrarea la ușă … să nu ne prinză, cumva, cu mâna goală.

… am degustat această rafarină cu sirop și frișcă, m-a mai binedispus …

Încă nu m-am lămurit, eu pe mine însumi, dacă am să scriu un "Autoportret cu înlocuitor", sau dacă am să fac un "Portret 6".
...
Aproape toți cei prezenți au văzut în absența ta fizică o delicatețe, de ce nu, excesivă. Volumul tău a fost, însă, o compensație.
Încă nu știu dacă se poate vorbi de o singurătate a cărților. Poate că numai când cineva are ideea să răstignească o carte, aceasta se va simți singură și ne-apărată. Autorul cărții aceleia, însă, nu are cum să se simtă astfel. Neîndoielnic o carte, cum este cartea ta Michel, nu are cum să nu îți aducă aproape sumedenie de prieteni. Cei care o văzuseră, dinainte de a începe lansarea propriuzisă, au avut cuvinte de spus. Văzuseră ei un fapt miraculos și deveniseră prizonierii unui repertoriu verbal comun.
Ei bine, Michel, poți să fii sigur că toți cei care am fost acolo îți suntem.
Sesizabil!
Fără doar și poate ideea de a ne "solidariza" apoi într-o galerie de artă a fost cum nu se poate mai minunată. Nimic mai credibil. Personal am avut sentimentul că ești prezent, dar că nu vrei, din delicatețe, să ne tulburi ... senzațiile.

Mulțumesc. Mulțumesc pentru "frumos".

… cât despre problemele lui Băsescu, ce să zic, la ieșirea din aeroport, pur și simplu nu știu unde să mă duc mai repede, pe Centură, la Padurea Băneasa, la Brașov, sau la partida de șah în Delavrancea ... vai de capul meu! ... ieri seară a explodat o țeavă în perete și a inundat tot parchetul până în subsol, la Buc. mă așteaptă tabla asta de șah: gresii de comandă gri și roșii!!! în curtea din Delavrancea (demolată până la 2 m. dedesubt; reconstruită și repavată complet după inițiativele și gustul seniorului, care mi-a pus factura în sutien și care acum mă invită să "jucăm partida" ... poate îi propun un șotron, să vedem)
Acum, că îmi dau seama câtă atenție va cere din partea unui cetățean românao-francez și centura și pădurea, am intrat de tot în criză, chiar nu mai știu cum să mă-mpart. singura șansă să apucăm să ne vedem la o cafea e să-i dau mână liberă lui Băsescu. Tu ce zici? Omu' e de bine?
...
ora Londrei, la voi miezul nopții.
Nu voi elabora nici un fel de scuză pentru faptul că nu m-am aflat acolo. În orice caz, vreau doar să știți că mi-am dorit mult, mai ales pe măsură ce ziua lansării se apropia, știam că nu voi fi acolo, întrezăream atmosfera, acum am trecut prin/de ea ... Am ascultat lansarea la telefon, au existat întreruperi, unele persoane au vorbit mai încet, nu am auzit tot, recitările celor două poezii au fost cel mai bine receptate. A trebuit să ghicesc vocile, unele le recunoșteam pentru că avusesem dinainte recenziile.
Am înțeles de la Silvia Ana că recepția a fost reușită, nu pot spune în ce măsură, asta rămâne la latitudinea voastră. Am înțeles că mi s-a pus de asemenea existența la îndoială și că biografia mea, sau absența ei, a fost foarte intens comentată. Am auzit c-am avut de-a face cu un grup de invițati select. Știu, n-a fost nici măcar umbra unei rude, iar prieteni, abia sesizabil. Majoritatea celor care au fost prezenți nu m-au văzut niciodată, da.
Cert e că sunt aici, singur, că n-am sărbătorit cu șampanie, că ar fi fost trist să beau șampanie singur :), am avut trac de la ora 3 p.m. încolo și trebuie să admit că faptul că ați fost cu toții acolo încă mi se pare incredibil.

Aștept pozele, filmarea, cuvântul presei, cronicile voastre, restul poveștii, de la fiecare în parte.

Am să revin la rându-mi ceva mai detaliat, comit un mail afectuos și sunt conștient de asta, mai ales în condițiile adresării către un întreg.
Sper că veți avea o noapte albă plăcută, brașoveană până în măduvă, nutresc o formă de regret, deși n-aș vrea să-i spun regret, pentru tot ce s-a întâmplat astăzi acolo și tot ce se va mai întâmpla până plecați din Brașov ...
Am evitat să precizez că voi fi la lansare, însă în mod evident, s-a subînțeles că nu voi lipsi.
La sfărșitul acestui an, "Incest (pagini)" va fi terminat; în martie voi fi în mod sigur în țară. Promit ca întâlnirea să se producă atunci. Probabil București.

Multumesc pentru tot ce s-a spus și tot ce s-a simțit acolo, iar lectura volumului sper să fie ... satisfăcătoare.

Puțini știu, încă și mai puțini se supun. Regulilor.

Regula întâia, și ultima
Cartea scrisă și mai apoi tipărită MICHELE MARTIN – Ipostaze de bestie – Ed. Marineasa, Timișoara, 2004; se întâmplă de-o singură dată.
Înfricoșată, ea este precum crucea purtată-urcată pe Golgota.
Este o singură dată:
„Știi tu
...
S-a înâmplat
să-ți descopăr culoarea amară,
să mă așez peste ea păgân,
...
îmi vei scuipa sângele,
renegându-mă” (Prolog la epilog)

Regula cea de a doua, a conținutului
„atunci toți vulturii cu muntele pe buze
au deschis calea măgarilor deodată înmuguriți
...
a venit și întârziatul piton
...
el
cu otrava pe unghii el
cu mine să crească
în patria din care te voi scrie” (Cel mai frumos poem)

Regula cea de a treia, a simțirii
...
„dinspre dumnezeu
mă culc pe ziduri și pe spinarea
ochilor care plâng” (Fericiți cei care)

Regula a patra, aceea a ne-simțirii
„eram și eu acolo
când au turbat mânjii
te țineam de poala albă
...
cerșind cerșit” (Turbarea mânjilor)

Regula a cincea, aceea a crezului
„credeam că pot să te cer corăbiilor
de fapt ...
cu dinții înfipți în stânci
așteptând sângele ...” (nu vă spun unde este autorul acestor versuri!)

... de fapt este, toată cartea, un mare poem de dragoste: „/ să fim sinceri nu voi mai clădi nimic cu o singură cărămidă / ... / a căzut rețeaua a căzut și tonul / .../ și clipa asta care n-are nici un gust / .../ măsura / (Desenzualizări)

I'm sorry to have to inform you that your message could not be be delivered to one or more recipients. It's attached below.
“For further assistance, please send mail to … Michel Martin”

Adrian Firică,
27 octomvrie, 2004