| Pagina: 1  
						
						Adică, unde-ajunge omul?... 
						 : Poezie 2005-12-22 (9012  afişări)
 
 
						
						Cand nu iubeste, inima-i un sloi 
						 : Poezie 2005-05-23 (10053  afişări)
 
 
						
						Cântecul câinilor 
						 : Poezie 2005-12-22 (10790  afişări)
 
 
						
						Copac m-oi face 
						 : Poezie 2009-03-01 (13299  afişări)
 
 
						
						Cui pe cui 
						 : Poezie 2005-11-27 (8537  afişări)
 
 
						
						Cum de rămân nespânzurați 
						 : Poezie 2003-05-11 (11132  afişări)
 
 
						
						De ești bărbat, bărbat să fii 
						 : Poezie 2009-03-01 (7018  afişări)
 
 
						
						Durerea e un ocean 
						 : Poezie 2005-11-27 (10181  afişări)
 
 
						
						Gând risipit în vânt 
						 : Poezie 2005-12-22 (8210  afişări)
 
 
						
						ÃŽmpotriva regilor 
						 : Poezie 2003-05-11 (9847  afişări)
 
 
						
						Mă chinuie amar un gând... 
						 : Poezie 2003-05-11 (11324  afişări)
 
 
						
						Mâniei 
						 : Poezie 2010-04-29 (7032  afişări)
 
 
						
						Nobilul 
						 : Poezie 2005-12-22 (8749  afişări)
 
 
						
						Nu piere sufletul ... 
						 : Poezie 2005-05-04 (8544  afişări)
 
 
						
						Poezia 
						 : Poezie 2003-05-09 (11973  afişări)
 
 
						
						Versurile mele 
						 : Poezie 2008-06-26 (6818  afişări)
 
 Pagina: 1
 |  | 
 
 
 
 |  | 
 | 
		
			| Biografie Petõfi Sándor
 
 Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
 
 S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
 
 Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
 
 În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
 
 Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
 
 La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
 
 Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
 
 
 
 
 
 |