agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-09 | [This text should be read in romana] |
III. Paradisul natural
"Sexul, beÈ›ia È™i sîngele au atras întotdeauna lumea subpămînteană È™i au făgăduit multora beatitudini ctoniene" (Cesare Pavese, Dialoguri cu Leuco È™i alte eseuri, Ed. Univers, BucureÈ™ti, 1970, p. 67) 1. Scopul mistic È™i sacru al băuturii care îmbată . Un Dionysos primordial Un scurt istoric, vizibil selectiv, este necesar aici pentru a se putea evidenÈ›ia caracteristicile paradigmelor pe care le îmbracă această temă. Pentru a evita subiectivitatea È™i pentru a pretinde o receptare obiectivă a acestei teme care implică È™i o latură sociologică, apoi "psihiatrică" (È™i nu numai!) a lucrurilor, vom porni de la o bază de date deja existentă. ȘcolăreÈ™te spus, descoperirea alcoolului coincide cu momentul în care primii oameni au observat că un suc de fructe zaharat, expus la aer liber, devenea în cîteva zile, datorită levurilor din ambianță, o băutură cu propietăți psihotrope speciale. ÃŽnainte de a fi utilizată de către profani, aceasta a fost folosită în scopuri mistice È™i sacre. De altfel, È™tim din Istoria credinÈ›elor È™i ideilor religioase a lui Mircea Eliade că activitatea imaginară a omului preistoric, spre deosebire de aceea a oamenilor din socetățile moderne, "era înzestrată cu o dimensiune mitologică". (pag.35, Ed.Universitas, ChiÈ™inău, 1992). Interesant este că foarte repede, "alimentul È™i băutura naturală, fie È™i originare, explică Gilbert Durand, se decantează, psihic vorbind, într-o băutură sau un aliment pur, care nu-È™i mai păstrează decît calitățile psihologice, arhetipale È™i mitice. Acesta este rolul băuturii sacre, soma sau haoma, băutură produsă dealtfel, fie prin a oceanului sacru, fie derivată din miere ca urmare a unei fermentări (cf.Eliade, Tratat de istorie a religiilor, p.246)." (5) Simbolul băuturii sacre e bogat în semnificaÈ›ii multiple, de vreme ce, adaugă Durand, e legat de schemele ciclice ale reînnoirii, de simbolismul copacului, ca È™i de schemele înghiÈ›rii È™i ale intimității. Mircea Eliade, citîndu-l pe Duchesne-Guillemin din cartea intitulată Ormadz et Ahriman, completează în Tratatul său: băutura sacră e asimilată fie mierei È™i apei, fie sucului de plantă È™i vinului, fie chiar sîngelui È™i spermei taurului. Vedele înfățiÈ™ează băutura sacră fie ca pe o plantă, fie ca pe un izvor, un rîuleÈ› care țîșneÈ™te din grădina primordială, Paradisul, în timp ce un basorelief egiptean ne-o înățiÈ™ează pe zeiÈ›a Hator cocoÈ›ată Ãntr-un copac È™i adăpînd sufletul unui mort cu băutura veÈ™nică. ÃŽn numeroase mituri soma este extrasă din fructul arborelui lunar. Practic, numeroase băuturi mai mult sau mai puÈ›in rituale sînt extrase dintr-o plantă. "ÃŽn această simbioză simbolică a băuturii, a cupei È™i a copacului, observă Gilbert Durand, ne aflăm în posesia unui interesant exemplu de captare a unei semnificaÈ›ii în slujba unui simbolism diferit: prin intermediul băuturii sacre, arhetipul cupei se întoarce la mitologiile arboricole. Băutura se integrează astfel mitologiei dramatice È™i ciclice a vegetalului." La fel, Bachelard semnalează acest rol microcosmic È™i zodiacal al vinului, care "în străfundurile beciurilor ia de la început mersul soarelui în casele cerului". Fernand Braudel, afirmă, în cartea sa, numită Structurile cotidianului, că "pentru anumite triburi indiene, beÈ›ia este un mijloc de comunicare cu supranaturalul". Importantă pentru ideologia teoretică a discursului de față cît È™i pentru o posibilă istorie a beÈ›iei este figura mitologică a însuÈ™i zeului beÈ›iei, Dionysos. Mircea Eliade în Istoria sa explică, în capitolul Dionysos sau beatitudinile regăsite, faptul că Homer este cel care ne-a transmis cea mai veche mărturie asupra lui Dionysos. ÃŽn Iliada (VI, 128-140) există un episod celebru: eroul trac Lycurg le urmăreÈ™te pe doicele lui Dionysos, "È™i toate într-un singur gest È™i-au aruncat la pămînt instrumentele lor de cult", în timp ce zeul, "cuprins de spaimă, s-a năpustit în valurile mării È™i Thetis l-a primit în sînul ei tremurînd: un fior puternic îl cuprinsese cînd a dat strigăt războinicul". Mircea Eliade descifrează în acest episod, "în care e vorba de o urmărire de către un È™i de o scufundare în mare, amintirea unui vechi scenariu iniÈ›atic." (cf. H. Jeanmaire, Dionysos, p.76, asupra lui Lycurg È™i a iniÈ›ierilor de pubertate). De reÈ›inut atît ideea de scufundare cît È™i cea de iniÈ›iere, interpretări de care, lucrarea de față, va profita mai încolo. Să luăm în considerare È™ că Bachlard, în Rev. repos, È™i apoi în Rev. volonte susÈ›ine: că orice miÈ™care de explorare a tainelor devenirii începe printr-un demers involutiv, că ideea de coborîre, de scufundare riscă să se confunde È™ să se transforme în cădere, È™i, nu în ultimul rînd, că orice valorificare a coborîrii e legată de intimitatea digestivă, de gestul îngurgitării, axa coborîrii fiind o "axă intimă, firavă È™i delicată". La fel, È™i de revelaÈ›ia lui Walter Otto care a sesizat bine, în cartea sa, Dionysos, Mythos und Kultus, legătura dintre tema lui Dionysos È™i tipologia multiplelor sale epifanii. Dionysos este un zeu care se arată dintr-o dată È™i dispare apoi în chip misterios. El dispare aruncîndu-se în fundul Lernei sau în mare, È™i reapare într-o barcă pe valuri. (vezi în DicÈ›ionarul de simboluri, simbolistica bărcii). Aluziile la "trezirea" sa în leagănul de plante indică aceeaÈ™i temă mitică, confirmă binecunoscutul cercetător român. Tot Eliade ne ajută să punctăm o idee valoroasă pentru motorul acestei lucrări: Dionysos trădează o dramă intimă, abundent atestată în istoria religiilor :" rezistenÈ›a împotriva oricărei experienÈ›e religioase absolute, care nu se poate efectua decît negînd restul (oricare ar fi numele care i se dă: echilibru, personalitate, conÈ™tiință, raÈ›iune etc.)" (sublinierea îmi aparÈ›ine, cf. Mircea Eliade, Istoria, p.378, vol. I). Dionysos este în legătură cu totalitatea vieÈ›ii, "manifestările È™i dispariÈ›iile sale reflectă întrucîtva apariÈ›ia È™i ocultarea vieÈ›ii, adică alternaÈ›a dintre viață È™i moarte È™i, în cele din urmă, unitatea lor.(...) , sînt expresii mitologice ale coborîrii în Infern, deci ale morÈ›ii" (idem, pag. 379). Dionysos ne apare în DicÈ›ionarul de mitologie generală al lui Victor Kernbach È™i ca o divinitate a beÈ›iei cu semnificaÈ›ie dublă: beÈ›ia vulgară (produsă de vin) È™i beÈ›ia mistică (sau iniÈ›iatică, ducînd la starea de transă), în înÈ›elesul extazului mistic. Această a doua semnificaÈ›ie va fi mai tîrziu "rentabilizată", în interiorul paradigmei moderne a beÈ›iei, cînd vom discuta romanul "La poalele vulcanului" de Malcolm Lowry . De asemenea, pentru a evita un pomelnic compilat din cărÈ›ile care încearcă "să pună punctul pe i" la capitolul extrem de vast în ceea ce-l priveÈ™te pe Dionysos, È›in să precizez că o serie de alte atribute ale dionisismului, vor apărea inevitabil în contextele interpretative, viitoare, ale acestei lucrări. TotuÈ™i, o cvasiconcluzie este necesară. Pentru aceasta, deocamdată, absolut frustrant la capitolul originalitate din punctul de vedere al autorului lucrării de față, vom apela la un citat important din studiul Mit È™i gîndire în Grecia antică, semnat de Jean-Pierre Vernant: "Dionysos este un maestru al magiei È™i al iluziei: zeu al seducÈ›iei ce derutează È™i tulbură (...), singurul dintre toate divinitățile greceÈ™ti ce nu poate fi cuprins într-o formă, nici circumscris într-o definiÈ›ie, pentru că el reprezintă, în interiorul omului È™i în natură, acel atît de divers Altceva." (Ed. Meridiane, pag.428) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy