Conform Vechiului Testament, cândva toți oamenii vorbeau aceeași limbă. Cartea Genezei arată cum acești oameni “monolinguali” au început să construiască Turnul Babel - un templu-turn foarte înalt numit ziggurat – încercand astfel sa ajunga la Ceruri pentru a vorbi direct cu Dumnezeu. Spre a-i pedepsi pentru acest gest de supremă aroganță, Dumnezeu a făcut în așa fel încât oamenii să nu se mai poată înțelege între ei. Fiecare grup vorbea o altă limbă și acesta a fost primul pas al omului spre haos:
…“Dar Dumnezeu s-a pogorât pe pământ ca să vadă orașul și turnul pe care îl construiau oamenii. Și Domnul a spus: ‘Dacă acum, ca un singur popor care vorbește aceeași limbă, au început să facă aceasta, atunci nimic din tot ce plănuiesc nu va fi cu neputință de făcut pentru ei. Hai să ne pogorâm pe pământ și să le încurcăm limbile, ca să nu se mai poată înțelege.” Turnul Babel este de fapt oglinda a ceea ce se întâmplă azi. Oamenii construiesc, se extind, fiecare vrea să fie mai sus, mai mare, mai important. Noi definim acest fenomen: PROGRES.
Si astăzi am stins lacrimile zeilor in palma. Se despicase cerul in prapastii de lumina urlatoare ca o cascada in ecou. Si lacrimi de potop imbalsamau oamenii, pamantul, aerul de parca vroiau sa-nghita toata multimea stransa pe strazi cu oras cu tot. Colosii de otel si sticla oglindeau in ochii fugarilor mania zeilor si-mi lasau impresia frangerii in sagetile luminoase care rabufneau una dupa alta, una dupa alta. Fugiti! Adapostiti-va! Care mai de care se ascundea pe unde apuca, ghemuiti la picioarele uriasilor ca un musuroi de furnici speriat de apa scursa dintr-o stropitoare. Rataceam cu privirea peste marea de oameni si-am inchis ochii. Ziua Independentei. Mi-am pus castile la urechi si-am apasat butonul PLAY…Vangelis, “Conquest of paradise”. O liniste adanca m-a facut sa zambesc inaintea fetelor crispate. Am pornit in josul strazii lasand ploaia sa-mi spele praful zilelor netraite pana la capat, sa-mi spele dorurile si neputintele, sa-mi spele gandurile murdare si sa ma elibereze odata de carapacea indiferentei.
Paseam lenes pe strazile Turnului Babel neantelegand nici o limba care se vorbea in jurul meu, dar nici ca-mi pasa! Eram libera, independenta si ma-mpotriveam furiei zeilor cu un zambet larg pe chip. Parul imi intrase in ochi, hainele se lipisera de mine, o racoare placuta m-a infasurat ca o fantoma curioasa de faptul ca eram singura care se plimba linistita prin ploaie. Nu vedeam in jurul meu decat steaguri fluturand in vant sloganul libertatii ideale visata de toate sufletele acelea neatinse de ploaie care se straduiau in umbra turnurilor sa se simta libere. Tineri, varstnici si batrani, parinti cu copii atarnati pe umeri, saraci sau bogati, materialisti sau visatori, fiecare vorbind pe limba lui, fiecare nazuind visul lui, azi, pentru prima oara toate aceste suflete stranse pe scarile Turnului Babel mi s-au parut a fi unul si acelasi. Uniti de aceeasi speranta: LIBERTATEA!
M-am simtit libera in ploaie traind o plutire lina prin peisajul incarcat al strazilor ca si cum priveam dintr-o alta lume spectacolul multicolor, amalgamul acela de culturi si traditii. Desi se vedeau diferentele de origini dupa chip, dupa imbracaminte, azi se intamplase ceva special caci, desi fiecare vorbea pe limba lui, privindu-i dintr-o alta perspectiva vedeai ca aceste suflete ratacite, regasite sau neantelese, puteau comunica intre ele intr-un fel metafizic depasind barierele rasiale sau culturale macar pentru o zi. Si-atunci am inteles cat de puternica poate fi nazuinta libertatii. Adevarul este ca, ce poate fi mai valoros decat libertatea? Daca sunt liberi sau nu, numai ei stiu. Fiecare intelege prin libertate ce vrea si se simte liber cum vrea…eu am simtit libertatea in ploaie, ei poate au simtit-o lipiti unul de celalalt sub protectia turnurilor ce par c-ating cerul. Ei stiu mai bine. Adulmecandu-le privirile am invatat astazi ceva destul de important si anume, faptul ca aceasta lume construita pe temelia atator culturi s-a inaltat in virtutea unui singur ideal:LIBERTATEA!
Mitologia spune ca Turnul Babel nu a mai fost terminat niciodata in momentul in care oamenii n-au mai putut comunica intre ei. Totusi, azi nu vad un singur turn, nu aud o singura limba, vad ca fiecare incearca sa construiasca ceva, sa se evidentieze prin ceva si sa reuseasca sa-si traiasca visul. Asta imi arata ca traiesc in Turnul Babel unde, desi toti avem limbile incurcate, faptul ca am venit fiecare din cine stie ce colt al lumii pentru un vis oarecum comun, face din aceasta natiune o societate de visatori ambitiosi. Daca vom reusi sau nu, individual vorbind, asta depinde si de destin, insa eu abia azi am inteles spiritul acestui pamant: America. De-o fi "blestemat" de zei sa aiba puterea de-a atinge cerul mai repede decat spiritul, nu stiu, cred ca si asta depinde de la individ la individ, de la vis la vis. Nu stiu daca e taramul libertatii ideale, tot ce stiu este ca vinde destul de bine acest ideal caci, azi in plutirea mea excentrica printre ceilati am simtit vise…vise…vise.
Si-am auzit vorbe…vorbe…vorbe…Si-am simtit picaturi…picaturi…picaturi…Si-am fost libera in Turnul Babel.