Femeia-primăvara vieții
8 Martie Ziua frumuseții, a iubirii și a devotamentului


Femeia este primăvara vieții, este anotimpul care reușește să topească într-o singură culoare toate nuanțele celor patru vârste. Există ca să dea naștere și să facă să renască viața, să șteargă lacrimile copiilor, să aline suferința și durerile bătrânilor, să iubească și să trudească până când poate să-și împletească cuibul sub streașina propiei case.

Asemenea primăverii, este însorită sau innourată, capiricioasă și schimbătoare, caldă, proaspătă sau rece, ca o zi, ca un izvor sau ca o noapte de martie.

Poate fi frumoasă, dacă mugurii vieții ei îmbobocesc și apoi înfloresc pe ramurile unui copac voinic pe care singura și-l alege, cu rădacinile adânc înfipte în pământul țării lui, chiar și atunci când destinul hotărăște să trăiască departe de ea. Obrajii palizi se colorează în rozul florilor de măr, buzele și sângele fură roșul intens al florilor de maci, în timp ce ea, femeia, visează libertatea câmpilui verde, lângă prispa casei sale, de unde să poată admira albul ghioceilor, pe care se vor rostogoli nuanțele celor patru anotimpuri, până când vor deveni steluțele înghețate ale zăpezii veșnice.

Se spune că nu există femei urâte iar eu cred în vorba această care ascunde înțelepciunea populară.Sunt doar chipuri veștejite de tristețe, de necazuri, de greutăți, femei care nu mai reușesc să înfrunte viața, nu știu sau nu mai au puterea să-și coloreze chipul cu frumusețea unui zâmbet, a unui gând bun, a unei fapte importante pentru ea sau pentru ceilalți, sau cu farmecul iubirii... Iubirea este culoarea preferată a femeii: ea pictează viața celor din jur în cele mai calde și pastelate culori, dacă mărul din care a gustat este roșu, sănătos și nu-și pierde niciodată jumătatea.

Femeia poate părea și urâtă, ca o primăvară în care în locul unei binemeritate ploi hrănitoare, izbucnește furtuna cu tunetele și fulgerele unei veri prea fierbinți, o primăvară în care ninge cu fulgi reci și târzii peste florile pomilor, scuturându-le timpuriu parfumul petalelor; un anotimp prea umed, ca lacrimile, care face să crească buruienile la colțul drumului. Femeia nu este o buruiană, este o plantă folositoare, o floare care are nevoie de soare, de căldură, de lumină, de protecție fără a fi sufocată, de iubire, ca să crească, căci doar așa va răspândi în jurul ei razele soarelui vieții, pentru că femeia este viața însăși dacă El, Bărbatul, o ajută să trăiescă și să muncească în demnitate, dacă o iubește și o protejează necondiționat, cu intensitatea simțurilor sale, dincolo de prejudecăți, mentalități, orgolii.

Iată de ce ziua de 8 Martie este pentru români o adevărată sărbătoare a florilor. Este ziua în care bărbații sărbătoresc fetele și femeile de toate vârstele, le aduc în dar florile primăverii, ale iubirii și ale stimei. Lângă ele așează, de cele mai multe ori, un dar cu grijă ales, de la cele mai simple, simbolice, până la cele mai prețioase, pentru că fiecare barbat își vede femeile iubite în felul său. Uneori, stinghere, femeile își fac mici daruri simbolice și între ele, chiar dacă acest obicei nu este caracteristic tradiției românești. Dar cum să nu dăruiești ceva în această zi specială mamelor, bunicilor sau celor mai dragi sau mai prețioase colege de serviciu!?

Cine știe, poate că așa a vrut viața, să fie ștearsă, fără să fie uitată,
tragica zi de 8 martie, 1908, în care își are originea această sărbătoare, când la New York, în Statele Unite, în timpul unei greve la o fabrică textilă, au murit arse de vii, 129 de femei militând pentru drepturile lor la locul de muncă.

Să nu uităm deci, că a sărbători femeile înseamnă, înainte de toate, a le dărui stima, respectul și demnitatea pe care le merită , pentru a putea fi ele însele cele mai frumoase flori în buchetul vieții...


Marilena Rodica Chirețu