In cartea Geneza Dumnezeu se reveleaza pe Sine ca fiind un Dumnezeu real, viu si personal ce are constiinta, vointa si dorinta – prerogative ale persoanei. Dumnezeu nu este o forta sau un principiu. Dumnezeu este o persoana. Este o persoana dupa a carui chip si asemanare am fost noi oamenii creati. Dumnezeu ni se reveleaza de asemenea ca un Dumnezeu omnipotent care este are puterea deciziei si puterea de a duce la bun sfarsit ceea ce decide. Un dumnezeu care nu depinde de nimeni.
El este transecendent fiind deasupra tuturor lucrurilor dar in acelasi timp in controlul creatiei Sale prin care se si manifesta. Aveam cunostinta unui Dumnezeu perfect a carui personalitate este incompatibila cu pacatul, a unui Dumnezeu drept si indurator, plin de dragoste si etern… fara inceput si fara sfarsit.


Dumnezeu creatorul

Inca de la inceputul primului verset al Bibliei, unicitatea lui Dumnezeu iese in evidenta “La inceput Dumnezeu”. Dumnezeu este Cel care a facut cerurile si pamantul, El este Cel care era si mai inainte de cer si de pamant si de orice alt lucru creat. Nici o alta zeitate nu ia parte la creatie cu Dumnezeu, nici una nu i se opune aceste actiuni de creatie.
Asa cum reiese din paginile Scripturii, Dumnezeu este cel care face ziua si noaptea, uscatul si apa, animalele si omul. Coroana creatiei lui Dumnezeu, omul, ocupa un loc important in creatia Sa. Ei sunt creati dupa “chipul si asemanarea” lui Dumnezeu. Ca si Dumnezeu, fiintele umane au capacitatea de a lua decizii c are pot afecta pamantul si locuitorii sai. Intregul pamant este dat ca sa’i sustina pe oameni (1:29-30). Omul era reprezentantul lui Dumnezeu, el (omul) avand misiunea de a avea grija de restul creatiei.
Mai multe interpretari legate de “imaginea lui Dumnezeu” ar putea reiesi din Geneza 1-2. Spre exemplu, imaginea lui Dumnezeu ar putea sa includa abilitatea raportarea la Domnul (1:28-30; 2:15-25). Nu exista nici un text in Scriptura care sa implice pe Dumnezeu intr’o astfel de relationare cu plantele sau cu animalele. Doar oamenii sunt trasi la raspundere de Domnul pentru faptele lor. Doar oamenilor le’au fost date standarde dupa care sa poata alege modul de vietuire. Fiecare din aceste elemente implica o relatie intre gandire, responsabilitate si capacitatatea de comunicare. Augustin credea ca “chipul si asemanarea lui Dumnezeu” se refera la puterile sufletului , intelect, memorie si dragoste.
In Geneza 1:26 “Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra”, apare un soi de dialog intre Dumnezeu si … intre Dumnezeu si cine? Intre El si ingeri? Acest text implica prezenta lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant la momentul crearii omului.
Creatia lui Dumnezeu este perfecta, Dumnezeu insusi evaluandu’si lucrarea si afirmand ca lucrurile factude “sunt bune”.


Dumnezeu care judeca si protejeaza

Dupa ce Dumnezeu creaza toate cele si pune si un administrator, omul, ii da acestuia un “ajutor potrivit”, femeia, El le da o regula peste care nu trebuie sa treaca: interzicerea de a manca din “pomul cunostintei binelui si raului”. Ispitit, omul incalca aceasta porunca.
Pentru neascultare, omul avea sa moara. Dumnezu pedepseste sarpele sa se tarasca pe pantece si sa manance tarana. El va convietui cu oamenii dar doar ca sa fie strivit in cele din urma.
Apoi, femei primeste doua pedepse de baza: una este fizica iar cealalt este relationala. Durerea va veni cu nasterea copiilor (3:16). De asemenea, pacatul sa o va face sa poarte pedeapsa frustrarii in relationarea sa cu sotul sau (3:16).
Adam, cel dintai om creat, afla ca, pe langa problemele ce la va intampina prin pedepsele primite de sarpe si femeie, lucrarile sale nu vor fi intotdeauna incununate cu succes. Pamantul care ii fusese dat in administrare a fost blestemat. Cu multa truda avea sa produca painea acum.
Dar, desi oamenii au pacatuit iar Dumnezeu i’a pedepsit, el nu ii paraseste de tot. El are grija de ei. Le face haine din piele si ii imbraca in ele.


Dumnezeu care pedepseste si reinnoieste

Dumnezu vede ca oamenii, dupa ce s’au inmultit la numar, pacatuiau si nu mai tineau cont de Dumnezeu si de legile Sale. Dumnezeu s’a intristat vazand acestea si a spus: “Duhul Meau nu va ramanea pururea in om, caci omul nu ste dact carne pacatoasa: de aceea zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani” (6:3).
Domnul se hotaraste sa pedepseasca oamenii pentru faptele lor murdare si modul lor stricat de a trai: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l’am facut” (6:7a). Datorita faptului ca oamenii erau pacatosi si isi intorsesera privirea de la Dumnezeu, Domnul se hotaraste sa’i pedepseasca stergandu’i de pe fata pamantului.
Dar se hotaraste sa’l scape pe Noe care capatase mila inaintea lui Dumnezeu pentru ca se purta diferit de restul oamenilor. Dumnezeu sterge de pe fata pamantului pe oamenii pacatosi printr’un potop mare dar ii salveaza pe Noe si pe familia sa. La porunca lui Dumnezeu, Noe construieste o arca in care se refugiaza el si familia lui impreuna cu cate sapte perechi di animalele curate si o pereche din cele necurate.
Prin acest eveniment Dumnezeu pedepseste pacatul si pe cei care il comit si reinnoieste vietuitoarele si viata pe pamant.


Dumnezeu care cheama si promite

Daca Geneza 1-11 scoate in evidenta creatia pamantului si a umanitatii, Geneza 12-50 scoate in evidenta planul lui Dumnezeu cu natiune aleasa. Alegerea lor este cheia rezolvarii problemei pacatului relatata in Geneza 3-11.
Prima scena a Genezi 12-50 este tinuta de un personaj foarta important: Avraam. El este ales de Dumnezeu si chemat. Calator, razboinic, ganditor, Avraam initiaza prin harul lui Dumnezeu o natiune prin care va veni salvatorul intregii omeniri.
Chemarea lui Dumnezeu se rasfrange si asupra lui Isaac, fiul lui Avraam si asupra lui Iacov, fiul lui Isaac. Dumnezeu ii cheama pe barbatii acestia sa asculte si sa urmeze pe Domnul. Le fagaduieste un neam mare din care va iesi Mantuitorul.
Dumnezeu este Cel care se tine de cuvant si isi implineste promisiunile facute chiar cu mii de ani in urma.


Dumnezeu care asigura continuitatea

Putem vedea cum dupa moartea lui Avraam, fiul sau este cel care devine personaj principal in firul intamplarilor din Biblie si din debutul istoriei lumii. Acest Isaac este practic mostenirea credintei lui Avraam.
Dumnezeu ofera continuitate prin cei doi fii ai lui Isaac: Esau si Iacov, dar in special prin Iacov. Unul din cei 12 fii ai lui Iacov, Iosif, este cel ales de Dumnezeu sa pastreze continuitatea neamului acesta ales si sa salveze de la disparitia prin infometare intreaga sa familie. Chiar si dupa ce Iosif moare iar copiii lui Israel trec prin mari incercari, Dumnezeu ridica pe Moise iar dupa el pe Ioasua.
Putem dar sa spunem ca Dumnezeu a vegheat ca in neamul ales de El sa existe oameni credinciosi care sa conduca pe oameni catre Dumnezeu pe calea placuta Lui.
In incheiere putem afirma ca Dumnezeu Se reveleaza pe Sine in cartea Geneza, fiind Cel care il cauta pe om pentru a’l aduce pe calea cea dreapta.

















Bibliografie:

Biblia

Teologie crestina I , Millard J. Erickson,Editura Cartea Crestina Oradea, 1998
Old Testament Theology, Paul R. House, InterVarsity Press, Downers Grove Illinois

Themes In The Old Times Theology , Roy B. Zuck, Moody Chicago 1991