Stare latenta

Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare? Evrei 2:3pp

Daca ma intreaba cineva de ce imi place sa conduc mai mult noaptea decat ziua, am deja cateva raspunsuri pregatire, in mod special daca calatoria pe care o fac este una lunga. Drumurile sunt mai libere, e mai multa liniste (in mod special daca ai doi copii pe bancheta din spate). Cu siguranta ca ai mai auzit aceste motive, insa nu ti-am spus care este cel mai bun motiv, eu nu adorm la volan noaptea. Pot insa sa iti vorbesc despre drumuri in care am ajuns la un anumit punct fara ca sa imi aduc aminte de ultimii kilometrii.

Dupa un articol de ziar citit ieri, imi dau seama ca nu sunt singurul care a patit asa ceva. Acelasi articol insa sublinia ca starea aceea de treaz-adormit, un fel de stare de nepasare, un fel de a conduce din inertie, e la fel de periculoasa ca somnul la volan. Timpul de reactie intarzie, si oricand, poti face un accident. Cred ca sunt trei moduri de a conduce gresit:

Poti merge prea repede. “Exista viteze la care nici ingerii nu se mai tin dupa tine” imi spunea o data un pastor care tinea la tineretea mea. La viteza toate lucrurile par mai mici, si poate de aceea si mai neinsemnate. Aceste lucruri pot fi familia, prietenii, Biblia, rugaciunea, si chiar Dumnezeu. De multe ori uitam ca desi mantuirea este personala, cerul va fi cu atat mai frumos cu cat vom fi mai multi prieteni acolo. De aceea te invit sa nu lasi un spatiu prea mare intre tine si cei ce vor sa vina dupa tine.

Poti merge prea incet. Cred in zicala: “Mai bine mai incet si sigur..” insa sunt unii oameni care conduc in asa fel incat ai impresia ca stau tot timpul cu piciorul pe frana. Oameni care cerceteaza fiecare umbra, se ingrijoreaza pentru fiecare lucru, si doar cu lucrurile “mari” ajung la Dumnezeu. Oameni care nu pornesc de acasa de teama grijii zilei de maine, uitand ca la fel cum asteapta ei ca altii sa fie cei ce conduc, si dupa ei stau altii gata sa-i urmeze. Altii care vor ramanea tot pe drum.

Poti merge in stare latenta. Dintre toate aceasta mi se pare cea mai periculoasa. E starea de nepasare. O nepasare atat de adanca incat nimic nu mai este periculos. Chiar daca te apropii cu viteza de masina care franeaza in fata, nu schitezi nici un gest, caci nu mai recunosti pericolul. Sau faci anumite lucruri pentru care altadata constiinta te mustra, fara a schita nici un gest, caci nu mai recunosti pacatul. Un fel de nepasare.

Daca vrei sa ajungi cu bine la destinatie, trebuie sa ai grija ca cel ce sta la volan, sa nu adorma la volan.Am gasit insa pe Cineva care nu a adormit niciodata la volan, si intotdeauna a fost atent pentru ca omul sa ajunga cu bine la destinatie. Iti dai seama cine ar putea fi?