Gândul

Lumea fascinantă a Indiei, mai ales prin limba ei sacră, care ne apropie de cele mai vechi timpuri ale umanității, mă impresionează prin profunzimea ei... și a noastră. De un an și ceva vreau să demonstrez originea corectă, indoeuropeană, a termenului gând, pe care DEX-ul îl "exilează" într-o limbă ajunsă târziu în Europa. Astfel îmi îndeplinesc o datorie morală față de un profesor de română, el însuși afectat de etimologia dată în dicționar. Nu este singurul, căci altfel nu ar fi apărut pe internet relatări în care să se spună că pentru 5.000 de cuvinte din fondul lexical al limbii române se atribuie origini necunoscute, geto-dacice sunt doar 160, iar restul sunt împrumuturi. Rana-i atât de mare încât nu îndrăznesc să le citez... durerea. Prefer să mă întorc la creatorii noului stat indian, cei care poartă numele de Gandhi, începând cu Hohandes, supranumit Mahatma. Adică Maha=mare și atma=suflet; în românește avem mahăr, pentru care DEX-ul spune că vine din macher, care în germană înseamnă făcător, și face parte dintr-o familie de cuvinte legată de lucru, mache-lucrătură, macherei-lucru prost. De asemenea Indira Gandhi și fiul său Rajiv, toți uciși. Rădăcina Gandhi este veche, fiind prezentă în toponimii ca: Gandhinagar, oraș în India, Gandhara regiune în nord-vestul Pakistanului și estul Afganistanului, Gandja - azi în Azerbaigjan, și nu în ultimul rând "sufletul" Indiei... fluviul Gange.
Dacă pătrundem în trecutul îndepărtat ochiul va întâlni în grădini mirifice, printre flori înmiresmate, un gânditor, fie în India fie mai "recent" în Elada - precum Thales (sec. VII îHr.), Pitagora (sec. VI îHr.), Socrate și Platon (sec. V-IV îHr.) Parfumul florilor crează o relaxare fizică, dar și o stimulare a funcțiilor cerebrale. Într-un tratat de anatomie se precizează că partea cea mai veche a emisferelor cerebrale(creierul) este Riencefalul. El este format din bulbul olfactiv, tractul, trigonul și tuberculul olfactiv. Bulbul olfactiv este o umflătură ovală situată pe fața inferioară a lobului frontal. La nivelul lobului frontal apărut mai târziu, în aria 44 stânga (sau emisfera dominantă) se găsește centrul vorbirii articulate, apoi centrul scrisului, dar și a altor funcții psihice cât și intelectuale considerate de cel mai înalt nivel - ariile 9, 10, 11 și 13. În concluzie aș spune că întâi a fost mirosul și apoi gândirea, ca o stimulare a funcțiilor cerebrale de către stimulii olfactivi. În sanskrită termenul miros se traduce prin gandha, iar guna reprezintă cele trei aspecte ale realității: sattva-starea de puritate și calm a minții, rajas- starea activă și fluctuantă a minții și tamas-starea inertă a minții. Revenind în lumea europeană, vom găsi gnoza=cunoaștere, care nu se poate face fără un proces de gândire. Gnade, în germană înseamnă grație, har, proces care implică o gândire profundă; iar gândurile sunt însoțite de cuvinte nerostite, fapt dovedit de specialiști. De aceea apare gângurit, gât, la noi și gardel=gâtlej în germană. Ca o completare, DEX-ul precizează că "gât" vine din slavul glutu, când există deglutiție, glotă în limba vorbită de urmașii celților, francezii, iar datele arheologice ne "spun" că acum 3.000-4.000 de ani celții au locuit prin Ardeal, spre deosebire de slavi care au apărut în istorie acum 1.500 de ani. La fel despre gângav, vorbește greu pentru că gândește încet, cică vine din slavul gongnavu. Paradoxul apare când descoperim că gon=a merge la geto-daci și germani, englezi, români; gnavu are aceeași rădăcină cu gnoză, gnoseologie, gnostici-adepți ai cunoașterii, toți termeni din greaca veche (gnosis=cunoaștere, în care s-au manifestat marii filozofi ca Aristotel, Socrate sau Platon). Iată deci cum gânditorii reprezintă spiritualitatea unui popor și, poate nu întmplător, spirit și spiriduș au aceeași rădăcină. În lumea occidentală i se spune gnom, adică gn-om=spiriduș. Nu pot încheia fără a-mi manifesta emoția pentru înalta spiritualitate hindusă, de acum cel puțin 4.000-5.000 de ani, când am crede că anatomia și patologia creierului nu era la nivelul actual; ei și strămoșii noștri au conștientizat relația între simțul miros și funcția sa în procesul vorbirii, adică dintre gând și grai - prin cuvântul sanscrit gandha. Oare autorii DEX-ului suferă de afazie de nu înțeleg că limba română face parte din marea familie a limbilor indoeuropene și că nu trebuia să așteptăm sec. X-XIII ca să învățăm să vorbim și să gândim prin intermediul unei limbi neindoeuropene, cum o clasifică filologii occidentali? Oare autorii DEX-ului, "slăvesc" o astfel de limbă pentru că nu înțeleg sau nu știu că din fundul Asiei până în Carpați trăiesc urmașii popoarelor indoeuropene: sciți, parți, perși, masageți, hinduși, hitiți, eleni și chiar romanii? Oare europenii sunt așa de rudimentari încât așteaptă popoarele turco-mongole ca să învețe să gândescă și să vorbească? V-ați gândit vreodată că Tara=astru, Tiras=curgere și Tatra sunt și în sanskrită? Nimic n-a reușit să separe neamul indoeuropean, nici timpul, nici distanțele; doar complexul de inferioritate al unora sau veninul răuvoitorilor ne poate frânge și izola de restul indoeuropenilor și astfel să ajungem în cea de a doua moarte, spirituală.


CAMELIA TRIPON