Apa vie

Când ecourile penetrează memoria colectivă a lumii, informațiile ne picură în ureche precum roua dimineții. Apa și șoaptele lui Indra au ajuns la noi prin fraza „Nu știu de câte ori am trecut prin apele eternității”. Contemporanii occidentali, mai pragmatici, i-au spus „supă atomică” și prin ea explică Big-Bang-ul. Apele eternității îmi plac mai mult. Biblia ne-a transmis înțelepciunea egipteană prin fiul său Hosarsif sau Moise. Moshe, în ebraică, aproape de Moksha-eliberare în sanscrită, și... moașă, femeia care „eliberează” copilul din legătura cu „apa” ( lichidul amniotic) și cu mama. Da, tot așa, moșia este pământul „scos” de Dumnezeu din apele eternității, și tot așa și noi ne tragem din moși-strămoși. Se spune că Dumnezeu a separat apele de sus de cele de jos printr-o fâșie, cerul. Apele de sus reprezintă apele eternității, ale nemuririi, prezente în organismul uman prin energia Kundalini. Apa, acest fluid material, este leagănul vieții, și reprezintă 70-85% din corpul uman. Ea a fost sursă de inspirație pentru savanții noștri, precum Hanry Coandă, Gogu Constantinescu și regretatul academician Eugen Macovschi (s-a născut acum o sută de ani, în 4 febr. 1906). Regretat, nu numai pentru că a plecat dintre noi în 3 apr. 1985, ci și pentru că, alături de prof. dr. N.C.Paulescu (care, în 1920 prezenta, și în 1921 publica descoperirea pancreatinei/insulinei, numită în 1922 insletină de către cei doi canadieni onorați pe nedrept cu premiul Nobel), de prof .dr. Gh. Benga (omis în 2003 de la premiul Nobel pentru Chimie), a rămas fără laurii recunoașterii internaționale. Eugen Macovschi este descoperitorul biostructurii; el pune în evidență o structură mult mai profundă a celulei, în care apa este legată printr-o adevărată rețea - numai în materia vie. Descoperirea sa a fost observată, abia peste 20 de ani, în 1980 și de cercetătorii americani, cu un microscop electronic de înaltă tensiune și de...10 tone. Eforturile sale au rămas doar în amintirea celor care l-au cunoscut. Și azi mă emoționează și mă onorează amintirea sa, a savantului și omului de cultură, absolvent al Conservatorului și a Facultății de Biochimie. Alături de remarcabilul savant au mai pășit în lumea fascinantă a studiului apei inventatorul Gh. Lucaci și prof. Ion Mânzatu. Apa vie și apa moartă astfel obținute aveau să demonstreze că basmele românești sunt adevărate. Pe plan mondial s-au obținut, în 1970, forme de apă cu temperaturi de topire până la -40 grade C și de fierbere până la 600 grade C. Unele întrețin viața, iar altele nu, precum apa vie și apa moartă din poveste - adusă în cioc de pasărea măiastră pentru salvarea voinicului.
A merge la originea limbii înseamnă a ne apropia de epoca Turnului Babel (cuvânt compus din numele zeului soare Babbar și Bel - creatorul universului la sumerieni, și Belenos la celți - zeul luminii), când era o singură limbă. Europenii încearcă de mai bine de 200 de ani să o redescopere, sub numele de indoeuropeană. Pentru a fi în acord cu Europa voi aminti că, în sanscrită, apa se numește apas, iar în persană ab. Noi mai avem pentru apă stătătoare expresia „ochi de apă”. Cunoscutul N. Densușianu remarca legătura dintre ochi de apă și grecescul ocheanus, care a dus la latinescul aqua. El precizează că „în limba pelasgă, Oche înseamnă apă mare stagnantă, cuvânt identic cu latinul aqua, cu rădăcina grecescului aca și cu germanul vechi oche, ache sau aache”, iar azi, în spaniolă, ojo=ochi și ojos=izvor. A considera că APÃ vine din AQUA înseamnă a susține un neadevăr; ar trebui să renunțăm la cei 6.000-8.000 de ani de istorie veche ce ne unește cu poporul indoeuropean. Specialiștii susțin că „deși arabii (maurii) au stăpânit 800 de ani, iar turcii au ocupat 500 de ani Peninsula Balcanică, ei n-au influențat și n-au schimbat prea mult populația băștinașă”. Atunci, cum se face că doar 167 de ani de dominare a unei părți din Ardeal a fost suficientă ca geto-dacii liberi din Muntenia, Moldova, Maramureș și Basarabia să se fi „romanizat”?... Și asta prin soldații din legiunile Celtica, Palestina, Siria - care numai mari vorbitori de latină nu erau. Mai mult, după cum afirma și N. Săvescu, este o jignire la adresa strămoașelor noastre, care ar fi renunțat la tinerii daci pentru „maturii” de aiurea, și a strămoșilor noștri, care ar fi acceptat pasiv situația.
Apa vie este legată de spirala vieții; chiar și firul mărțișorului este asemenea energiei vieții și asemenea Coloanei Infinitului - a lui Constantin Brâncuși.