Peretii ma cuprind reci si duri. Ma sufoca incetul cu incetul, condamnandu-ma la o inchisoare plina de suferinta.
Bum-Bum! Cine indrazneste sa-mi tulbure linistea rece si binecuvantata? Cine ma constrange sa ies din inchisoarea mea metalica? Piedica a fost inlaturata zgomotos si mecanismul se pune in functiune. Ma intreb cine vrea sa ma goneasca din aceasta carcasa, pe mine, un glont aducator de moarte daca este folosit cum se cuvine. Arma se cutremura cu neincrederea mainii care o tine si este imbratisata de degete nesigure care incearca sa stapaneasca impulsul apasarii pe tragaci. Se aud soapte incarcate cu o frica ce patrunde pana si cel mai indiferent om.
„Nu face asta! Te rog! Imi pare rau pentru ce am facut! Imi pare r…”
Degetul aratator apasa din ce in ce mai mult pe tragaci, in scurt timp auzindu-se explozia eliberarii proiectilului, acel mult urat mesager al mortii, eu… Am in fata mea tinta, o constientizez pentru un timp infim pentru ca devin unul cu ea, patrunzandu-i in inima. Organul incearca sa pompeze sange in continuare, se zbate si sangele curge siroind printr-o mica gaura, o gura a disperarii prin care acest om este insemnat de efemeritate. Imi dau seama ca victima s-a prabusit… Inca se mai zbate; incredibil! Incearca sa se agate de viata, dar realizeaza ca este in van si se linisteste. Calmul cuprinde totul in jurul meu… inima pulseaza din ce in ce mai lent, sangele isi inceteaza cursul vijelios si se scurge incetisor pe langa mine.
In sfarsit, omul a murit. Totul s-a oprit. Sangele devine vascos, dezgustator, se agata de platosa mea rece si ma ingroapa mai adanc in fiinta aceasta consumata.
Trei zile mai tarziu:
Se simte o cutremurare usoara, tesuturile se disloca, sangele isi desprinde esenta de mine si un forceps patrunde prin rana. Ma scoate la lumina orbitoare a vietii dinafara cadavrului si ma lasa uitat intr-un bol cu alcool. Medicul legist isi continua treaba curatand corpul.
Dupa indelunga mea odihna sunt preluat de detectivi. Cazul este clasat, ucigasul este gasit: iubita bancherului care fusese omorat pentru infidelitate. Glontul si-a cedat secretele in mod indiferent si rece: „Pentru ce sunt eu responsabil de actele oamenilor nesabuiti? De ei depinde fericirea, trairea in armonie si pace sau moartea in chinuri groaznice…”