agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3285 .



Vara de fosfor
essay [ ]
,,Cunoașterea-i hulită...''

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [elena din troia ]

2008-01-02  | [This text should be read in romana]    | 



Dumitru Chioaru (Vara de fosfor, Ed. Dacia, 2002) scrie o poezie a nuanțelor infime, a umbrelor nedefinite și mișcătoare, a proiecțiilor onirice ce descompun imperceptibil dar grav realul, pentru a-l recompune într-o nouă ordine: „Inima străvezie fîlfîie-n cameră;/ visele ard descompunîndu-te”. Este de mirare cum această poezie își mai găseste, totuși, substanța într-o poetică a inefabilului, a absențelor, a spațiilor ascunse ochiului: „În chip de adiere, ea,/ cea mult visată,/ își caută trupul pribeag/ dincolo de moartea mea”. Există o anumită cruzime strecurată răbdător în imaginile sfîșiate; în aparență gesturi banale capătă semnificații exasperate; am spune că există o plăcere a surprizei tulburătoare, care satisface pe autor și cutremură pe lectorul implicat emoțional: „ea/ îmi ține inima în mînă/ mușcînd gînditoare” sau răvășitoarea „căprioară pictată pe o piele de căprioară”. Păstăile stau „cu șira spinării deșirată” și mărturisește poetul: „cu gheara de vultur mă sfîșie/ cu gheara de vultur mă scriu”. Trăim într-o lume în care sacrul s-a degradat, în care nici întîmplarea jocurilor de noroc nu mai este pură întîmplare, iar voința și-a pierdut eficiența și sensul – o lume abandonată întîmplării neîntîmplătoare: „după perdele de alcool/ fac striptease frumoase zeițe/ viii le joacă la zaruri și morții/ iar zarurile sînt măsluite”. Imaginile antichității interferează cu fragmente de modernitate, într-un bric-à-brac ce denunță dramatism și trăire tumultoasă: „A înnebunit și scribul în foișor/ cuvintele cu capul de șarpe se ridică/ din tabla de argilă/ se-ncolăcesc pe albele lui mîini/ istoria trece/ dintr-un afiș în altul...” Vremurile fabuloase au sărăcit, ne aflăm într-o lume post-istorică pauperă și demoralizată, poezia mai este doar retorică și nostalgică: „În templu nu mai plouă cu mari monezi de aur/ și nu mai e femeie s-aștepte pe străin/ doarme trecutul îmbălsămat în miere/ unde ți-e vaviloane măreția?” Corurile și cîntările templului au amuțit: „numai în cadență de cizme trece timpul”. Poetul suferă de depresie și neîncredere profundă: „acesta-i adevărul: o mască de pe alta jupuită”. Actul scrierii rămîne singura legătură cu zeii: „existența cîrtită/ sapă-n lumină tunele de poezie”; „cuvintele fac larmă în masina de scris/ ca niste copii într-o cadă”. Într-o lume în care „cunoașterea-i hulită ca un incest regal” rămîne privirea poetului „să șiroiască pe ziduri” și să ne comunice adevărurile lui Orfeu...


[text publicat în revista Poezia, Primăvara, an IX, nr.1,2003]

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!