Oamenii sunt ființe curioase. Au asistat cu același interes la intrarea triumfătoare a lui Iisus în Ierusalim și la răstignirea lui Iisus.
Oamenii vor spectacol. Ori, ce spectacol mai interesant decât acest profet, acest Mesia care răstoarnă mesele zarafilor în Templu și moare apoi crucificat ?
Oamenii vor dramă. Ce dramă mai mare decât aceea a unui om care vorbește în pustiu și pe care-l trădează un discipol pentru 30 de arginți ?
Oamenii vor distracție- vor fast, vor conducători strălucitori, în ținute luxoase, conducători în forță, și de forță care să se impună.
Una din cele mai fascinante aspecte ale dramei Mântuitorului este faptul că el n-a fost nimic din toate acestea, caracterul ei strict personal. Iisus nu devine (încă) acel Mesia așteptat de poporul evreu. Iisus nu reușește să-i convingă pe zeloți, pe sicari, pe toți aceia gata să se revolte iară și iară contra romanilor. Pentru că Iisus nici nu vrea acest lucru. "Alta e lumea mea" spune el la un moment dat. Face parte din alt film, din alt plan. Și atunci este îndepărtat fără milă. Una din cele mai interesante prezentări a acestei îndepărtări este poate cea din "Jesus Christ Superstar" atunci când marele preot Caiafa cântă "I see trouble, just trouble". Iisus este un pericol- pentru desfășurarea normală a lucrurilor. Romanii nu vor accepta niciodată un Mesia în fruntea poporului evreu.Și Iisus sesizează, simte baia de sânge care se prefigurează și spune "Dați Cezarului ce este al Cezarului". Și moare singur.Și moare singur.Telenovela e ucisă în fașă. Nu există relații secrete, amoruri furate, moștenitori misterioși. Iisus nu ar fi fost bun de o telenovelă- pentru că el se oprește atunci , pe Cruce, pentru că nu există un sfârșit fericit(peste câteva mii de ani Dan Brown și alții vor încerca să încropească unul).
Iisus moare singur. Poporul evreu își pierde astfel posibilul conducător fizic - pentru că nu a vrut un conducător spiritual. Planurile imediate întinează planurile profunde. Și răscoala lui Bar Kochba se termină în sânge -cu distrugerea statului evreu. Boii ară la ordinul lui Vespasian peste Templu. Și poate că asta ar fi fost tot.
Un ipotetic Mesia omorât, grupul acestuia dezbinat, poporul din care făcea parte tîrât în robie.Nu sunt perspective prea roz, nu-i așa, pentru o religie care apare într-o zonă marginală a Imperiului Roman ? Concurența este extrem de mare- și totuși...
Aici apare într-adevăr miracolul. Mâna de oameni reușește să supraviețuiască (atunci când viața unui om nu conta), să-și facă prozeliți și să se răspândească pe tot globul.
Aici apare într-adevăr Divinul. Cine ar fi crezut că această religie periferică va fi în stare să răstoarne Olimpul ? Cine ar fi crezut că acest Zeu cu pielea măslinie, mort într-un mod infamant va reuși să treacă peste filozofia grecească, să-i învingă pe Cinici, pe Stoici ? Cine ar fi crezut în Creștinismul Învingător ?
Iisus dă peste cap telenovela prin Adevăr. Adevărul, mult mai simplu decât toate religiile existente, Adevărul pentru care au murit atâția martiri, Adevărul Crucii.