1.Cine spune tot timpul “da” sau este snob sau se anulează pe sine, când originalitatea tinde către “0”, defect al oamenilor fără principii.

2.Marea lege a lumii nu este scrisă în niciun act, este legea relațiilor și corelațiilor dintre oameni și fenomene.

3.Omul se deosebește de animal prin ceea ce este și de alt om prin ceea ce nu este, comparativ cu celălalt.

4.Contrariile și antinomiile de gândiri și comportament fac posibile progresul și evoluția societății.

5.Perfecționare la infinit a finității noastre existențiale, desăvârșirea se împarte la infinit calităților recreate cu gândul de a atinge plenitudinea ; este întrebarea beatitudinii pusă perfectului și răspunsul fericirii dat imperfectului (din om).

6.Iertarea unui dușman are similitudini cu iertarea contradicțiilor din tine prin acceptarea rolului ostil jucat de acesta în existența ta și prin transfigurarea impulsurilor funeste într-o rugăciune mută la altarul iertării.

7.Frica este o tinerețe a ipohondriilor inexplicabile, iar panica o bulimie a acestora.

8.Cel care are temeri își creează probleme acolo unde acestea nu există, își bombardează existența cu obsesive idei negative și impune vieții o intensitate a trăirilor alimentate de morbiditate.

9.Omul total, ca un arc întins la maxim, își slobozește săgeata calităților în infinitul ascuns în cerul defectelor.

10.Inspirația poate fi vocea șoptindu-ți printre interstițiile secundelor într-o canonadă de sensuri ce te epuizează într-o mulțumire sufletească care cere prin ridicarea barierelor spirituale și dă nemulțumiri prin căutarea ființei interioare împărțite printre gânduri, euri și spaime intrinseci structurii ontologice ; sau poate fi liniștea cu nervii încordați într-un întuneric abisal care strigă prin tăceri imense neputința de a te smulge din cotidian și de a te transfigura în esența superioară a materiei esoterice.