Ce ciudata este viata asta. Sau ce ironica. Sau poate lumea este totusi un montagne russe.
Nu, nu voi vorbi de iubire ( iubirea este un sentiment ce nu poate fi descris in cuvinte, ci doar trait, iar sa scrii despre el inseamna sa te lauzi ca l-ai prins...precum o pasare in colivie).
Voi vorbi despre tara. Nu despre patriotism, ci despre lucrurile pe care nu le vedem, pe langa care trecem si nu le dam atentie.
De care nu ne vom aminti decat cand am plecat.

Nu ascund faptul ca mi-as dori sa plec din tara asta. Nu pot sa fiu ipocrita fata de mine.
Dar n-as pleca din cauza tarii sau a poporului des criticat.
As pleca pina s-ar schima mentalitatea, insa as reveni mereu aici. Mereu! Si...sa te nasti in Romania inseamna sa ai noroc. Da, da! NOROC!
Cum de ce...hai sa o luam asa. Cioran, deoarece este primul care imi vine in gand ar mai fi avut succesul pe care l-a avut daca nu pleca de aici? Sau tanarul Cornel Porumboiu (sper ca am tinut bine minte numele) recent laureat la Cannes, regizorul francez, de origine ebraico-romana laureat si el la un festival de film ar mai fi fost cine sunt daca nu ar fi avut punct de plecare Romania?Daca n-ar fi povestit intamplari de aici?
Sincer..sunt norocoasa ca m-am nascut in Romania. Unde altundeva intalnesti unicul albastru de Voronet? Si totusi aici o duc mai bine decat tarile din lumea a treia sau decat fratii de peste Prut care nu au voie sa vorbeasca in limba pe care o stiu inca din nastere.
Unde altundeva mai este atata aur ca la Rosia Montana? Si frumusetea peisajelor pe care in graba noastra catre integrarea, catre bani, catre slujernicie nu o vedem.
Suntem asa de grabiti incat nu vedem frumusetile din jurul nostru. Incat uitam. Uitam cine suntem si de unde venim.
Stiu ce se zice de poporul acesta, ca este de hoti, de smecheri..poate si de tigani.
Insa nu cred. Nu cred ca oamenii nu se schimba.
Nu uitati ca un om a schimbat lumea (Karol Wojtyla va spune ceva?)
Asa si romanii pot sa se uite inlauntrul lor, in suflete si sa-si vada stramosii, acei oameni darji si cinstiti care au aparat nu numai tara ci si lumea de razboaie si prapad.

Poate suna a nationalism, poate a vis, dar in ce priveste visele stiu ca ele se si realizeaza.
Iar imposibilul nu mai reprezinta nimic atunci cand ai un vis.
Si Martin Luther King a avut un vis. Si s-a realizat.

Prin aceste randuri nu incerc sa fac propaganda. Sau sa-mi fac reclama. Eu despre mine nu cred ca sunt nationalista. Chiar, in ziua de azi esti de moda veche daca esti nationalist. Asta conform tineretului indoctrinat de Uniunea Europeana, NATO si cainii cu covrigi in coada.
Mai vreau sa spun atata ( poate v-am obosit!)
Este asa de usor si de frumos, ca prin cateva randuri, povesti, legende si lucruri nestiute despre o tara sa schimbi mentalitati.
Si asta mi se intampla daca nu zi de zi, mereu cand scriu un blog. A incercat cineva sa arate partea plina a paharului? Din cate vad si din cate citesc..cacao este omniprezenta. Iar cand vorbesti de cacao pari asa de destept in ochii unora care nu stiu unde sa priveasca si pe cine sa asculte.

Paharul are doua parti. Cea plina si cea goala. Cred ca am privit prea mult prin partea goala.