Ne vine ușor să calalogăm o anumită acțiune, lucru sau persoană dacă este sau nu normal-normală. Dar fiecare dă acestui cuvânt (normal) o conotație personală. Pentru majoritatea oamenilor, normalul include doar ceea ce fac ei, ceea ce li se pare lor normal. Nu țin cont de sistemul de valori ale celorlalți membri ai comunității în care trăiesc.
Vorbeam odată cu o nouă cunoștință, încercând să ne expunem fiecare valorile în care credem și pe care ni le respectăm în viață. Îmi spunea: X-ulescu e a-normal... și-mi dădea niște exemple de comportament ne-le-locul-lui; Y-ulescu e a-normal... alte exemple; Z-ulescu e a-normal... și iar exemple.
I-am spus: "Stai puțin! Mi-ai dat o sumedenie de exemple anormale. Spune-mi un om pe care îl consideri normal."
A făcut ochii mari și a tăcut. Merita să fi văzut fața "perplex-ată". Pentru ea, toată lumea era/este anormală. Ea era/este normală.
Dacă ne uităm în DEX, pentru cuvântul normal, am putea folosi și alți termeni: comun, obișnuit - ceea ce nu au o conotație personală ci mai degrabă una... comunitară.
Termenul de normal/normalitate implică un factor spațio-temporal, înglobând comportamente, valori, acțiuni (funcție de spațiul geografic și momentul de timp considerat), fiind media acestora.
Un comportament sau acțiune, poate fi considerată anormală, atunci când iese clar în evidență și contradicție cu sistemul de valori al majorității.