Motto: ,, Orice interdicție generează contradicție’’



E punctul final, privit prin prisma unuia din multitudinea modalităților prin care poate sfârși viața unui om. Cu alte cuvinte se poate descrie un alt mod prin care se recurge la sinuciderea lentă.
Tabagismul, consumul de alcool etc. duc la instalarea dependenței prin care organismul uman îmbracă statutul de tributar, din momentul în care concentrația de noxe specifice tipului de substanțe, existentă la un moment dat în sânge, tinde să depășească pragul minimal ,,admis’’, având ca efect total nedorit, instalarea stărilor de comă, fie tabagică sau alcoolică, nu de rare ori aceste două tipuri exercitându-și acțiunea și mai degradantă asupra organismului uman când acționează simultan.
Uneori, ca pentru a recăpăta dorința de a-și trăi viața într-un mod echilibrat, entitatea umană aflată în astfel de situații face eforturi disperate în a atinge acest deziderat, dar pentru a se hotărî în a renunța, nu parțial, după cum au afirmat unii, ci total și de dorit dintr-o dată la asemenea practici. Pentru moment este extrem de greu, insuportabil uneori încât bruma de voință, cu toate că la început este destul de consistentă, se poate topi extreme de rapid, dacă semenii, în special cei cu adevărat prieteni, nu mențin trează opțiunea celui catalogat drept victimă, în a-l încuraja să ducă la bun sfârșit realizarea țelului propus.
Desigur, mecanismele de reglare a funcționării la standardele de sănătate ale organismului subiectului în cauză sunt dereglate, datorită existenței în sângele acestuia a acelei concentrații limită de substanțe toxice, dar prin consilieri repetate, fie ele subiective, sau în cazurile mai complexe, cele programate, cu participarea mai multor persoane aflate în aceleași situații cu un grad de afectare mai mare sau mai mic, bineînțeles cu mediatizarea lor în prezența unui psihoterapeut de specialitate, tendințele reminescente se pot diminua vizibil, încât se poate ajunge la extreme, astfel numai la vederea sau pronunțarea denumirii acelei substanțe, acest fapt să-i provoace repulsie sau mai dureros dar benefic în același timp senzația de vomă sau chiar vomă.
De urmărit și încurajat în mod special este voința celui căzut în postura de victimă, oferindu-i tot sprijinul în a-și atinge țelul, acela de a renunța la asemenea vicii și nu în ultimă instanță, rămâne foarte importantă ducerea până la capăt a acestei acțiuni, prin supravegherea indirectă a celui care nu de mult era la un pas de autodistrugere având ca final moartea.
Cele mai frecvente cazuri de acest gen se întâlnesc în rândul adolescenților, unde curiozitatea în asociere cu anturajul, îi determină adesea să recurgă și la cu totul alte tipuri de substanțe psihotrope. .
După derularea evenimentelor din Decembrie 1989, în țara noastră, pe lângă faptul că s-a instalat democrația, cu toate libertățile pe care le cuprinde, printre acestea s-a strecurat și flagelul nimicitor ca promotor al extinderii morții albe, cu alte cuvinte consumul de droguri, sub toate formele existente, de la simpla curiozitate de a fuma țigări cu marijuana, prizări de cocaină ca apoi prin sudarea dependenței, cerută de mediul intern, sângele, s-a ajuns până la injectarea cu heroină, ce atrage de cele mai dese ori, ca și cum nu era de ajuns, infectarea cu virusuri responsabile de ,,mini-alfabetul’’ hepatitelor, urmate de aproape de afecțiunile cardiace, renale etc., dar cel mai grav și tot incurabilă fiind boala venită din mileniul trecut, S.I.D.A., responsabilă a acesteia fiind infectarea cu virusul H.I.V., ce are ca final, în funcție de diminuarea imunității organismului, după parcurgerea unei perioade relativă de timp, moartea acestuia.
Odată cu escaladarea acestor trepte, victimile își prelungesc agonia, prin a-și procura doza zilnică, ce este din ce în ce mai costisitoare, determinându-i pe cei dependenți în a recurge la acte de violență, fiind puși de cele mai multe ori în situația de a fura, tâlhări și chiar a ucide pe cineva pentru a face rostul de bani, pentru droguri.
Dacă la începutul acestui material am descris nocivitatea fumatului și a alcoolului, la ce eforturi este supus subiectul pentru a reuși să renunțe la consumul lor, în cea de a doua parte se poate trage concluzia că victimile sunt deja condamnate la moarte sigură, și numai dacă acestea se internează în centrele de dezintoxicare, dar nu în faza premergătoare morții ci din momentul în care consideră că, pe lângă faptul că nu mai au posibilități financiare în a-și procura doza, dar și a reacțiilor negative din partea organismului, prin instalarea stărilor spasmatice, epileptice uneori, vomă, dureri de cap, amețeli, pierderea spontană a echilibrului locomotor și chiar mental, prin amnezii din ce în ce mai frecvente.
Unele dintre persoanele consumatoare, apelează rareori la ambulanță pentru a fi transportate la serviciul de urgențe, din motive mai mult subiective, temându-se a nu fi supuse, odată ajunse aici, la un chestionar drastic, din partea autorităților de profil din ministerul de interne, care de regulă începe cu formulări de felul ,, de la cine ai făcut rost de droguri?’’, sau ,,de cât timp consumi?’’, dar și mai intrigantă poate fi acuzația de traficant sau de traficant și consumator în același timp.
Evitarea apelării la serviciul de salvare, se completează cel mai adesea cu gândul că există riscul ca după finalizarea interogatoriului, chiar dacă se află într-un ultim stadiu când viața i-ar mai putea fi salvată, să-și imagineze cum ar fi în postura de arestat și chiar încarcerat, în urma încheierii cercetărilor pe o perioadă variabilă de timp de la câteva luni la ani grei de pușcărie, în funcție de gradul de implicare sau și mai grav atunci când anchetatorii stabilesc faptul că a fost complice sau chiar a făcut parte din cadrul unei rețele de traficanți.
Ca o concluzie finală a celor prezentate , mai mult pentru a se evita instalarea acestor tipuri de practici, educația în acest sens trebuie începută încă din perioada celor ,,șapte ani de acasă’’, continuată în ciclurile școlare, astfel încât, după întemeierea noilor familii, aceasta să rămână ca o zestre spirituală pentru generațiile următoare.

Iulian Nistor,
Vaslui, 21 Martie 2007