Am avut inspiratia, cu cateva zile in urma, sa consult niste carti de bucate ca sa-mi clarific un lucru la care ma gandeam de mai mult timp, adica: cum naiba de gatesc unele femei atat de bine?! E un talent, un dat, au niste retete mai speciale? Imi amintesc de cartea de bucate a maica-mi: Sanda Marin, editie 1940, desene rozalii, multe pagini dezlipite, stransa toata intre copertile unui bloc de desen. Nu o consulta foarte des.

Asa ca m-am apucat de citit retete culinare intru imbunatatirea talentului meu. Atitudinea conteaza foarte mult in astfel de situatii, iar atitudinea mea era plecata creanga prin targ tocmai la momentul ala. M-am inarmat cu 3 (trei) carti de bucate si le-am luat pe rand la cercetat. Majoritatea acestor carti sunt scrise de barbati.
Cunoscandu-l pe barbatul meu, am crezut ca retetele vor fi precise si la obiect. Nu, nu este inginer (umanist prin excelenta) dar are un talent deosebit de a explica si a nu da informatii lipsite de relevanta. O conversatie obisnuita intre el si o persoana care vrea sa afle unde e strada… Avantul, se desfasoara cam asa:
- Nu va suparati, puteti sa-mi spuneti unde e strada Avantul?
- Da, mergeti pret de doua semafoare pana la statia de benzina si prima la dreapta este Avantul.
Pe cand eu am o cu totul alta viziune despre directii, puncte de reper, viata in general:
- Strada Avantul? Aia cu primaria din caramida rosie?
- Da, aia.
- Da’ de ce mergeti acolo, aveti treaba la primarie?
- Da, am un necaz cu un chirias si merg sa vad daca nu m-or putea ajuta. Da’ e departe?
- Pai nu e. Mergeti pana la magazinul ala de incaltaminte care a deschis acum - inainte era cinema - treceti de coafor, la semafor – nu asta, ala de peste drum de Mobila- faceti la dreapta si intrati chiar pe ea.

Se pare ca scriitorii de carti de bucate au fost la aceeasi scoala cu mine si normal ar fi sa-i inteleg dar am constatat ca trebuie sa fac un efort (o fi gasit omul ala strada Avantul?!). Retetele variaza in functie de (probabil) cat de persecutat de diversi profesori a fost autorul in copilarie.
Sa exemplific: “se pun doua oua intregi (!) si doua galbenusuri”. Partea cu “doua galbenusuri” am inteles-o, ca doar am mai facut-o si am scapat galbenusul pe picioare iar albusul nu l-am gasit decat dupa doua zile pitit sub aragaz si tremurand de frica! Da’ doua oua intregi… adica si coaja…?! Inteligenta cum sunt m-am dumirit- singura!- ca nu vorbeau de coaja.
“Se adauga un pahar de apa plin cu nuci date prin masina”. Dilema! Am pahare de doua dimensiuni: unele de un sfert de litru si altele de o jumatate de litru. Nu aflasem de pahare de apa. Eu beau apa cu cana (neam prost!). O sun pe sora-mea:
- Ia asculta, intru eu direct in subiect, cat inseamna un pahar de apa?
- Ce vrei sa masori?
- Nuci date prin masina.
- Inseamna o suta de grame cu bataie, graieste vocea intelepciunii.
- Cum adica cu bataie?
- Adica ceva mai mult. Dar nu prea mult. Faci un mot la gramajoara de o suta.
- De unde stii? vreu eu sa o verific!
- De la mama. Nu mai am argumente: mi-a citat din clasici.
Ma intorc la cartile mele: “ se opareste faina cu o ceasca de lapte clocotit”. Da, si cafeua o beau tot cu cana cu care beau apa. Asa e cana mea, multifunctionala! Ce vrea sa insemne “o ceasca”? O ceasca de cafea, o ceasca de ceai? Hotarasc, fara motive logice, ca inseamna o jumatate de cana cu bataie(!).
“ Se framanta aluatul pana apar basici”. Cel mai probabil pe mainile mele!
“Se da la foc potrivit”, asta e una din favorite! La rand vin: foc mic, foc iute si FOOOC!
“ Se scoate din cuptor cand este gata”. Intrebare de o suta de puncte: cand este gata? Dupa ce anume stiu cand este gata? Dupa culoare, dupa miros (pfui!), dupa rezilienta? Nu ca ma laud, dar am avut si eu momentele mele de glorie: am facut torturi, nu fripturi, cu care puteai sa demolezi un perete!
Si as vrea sa stiu: “sare dupa gust” n-ar putea fi inlocuit cu “ lasati sarea, nici prin gand sa nu va treaca sa puneti sare dupa gust!”!?

A fost un periplu interesant, care m-a facut sa concluzionez ca in materie de mancaruri raman pe poteca cunoscuta: cartofi prajiti, oua, ceai de tei.
Pofta buna!