E vina noastră ?

„Against the famine and the Crown
I rebell, they cut me down
Now you must raise our child with dignity”
The fields of Athenry

Am început să mă-ntreb dacă noi, cetățenii obișnuiți, bunii pentru statistici avem vre-o vină atunci când am citit pentru prima dată „Speranța” de Andre Malraux. Mi-am pus întrebarea de ce, într-un război cinstit, într-un război justificat, acolo unde miile de idealiști care s-au înrolat în Brigăzile Internaționale au văzut adevărul, guvernele unor state democratice ca Anglia și Franța nu au văzut decât dosul lui Hitler.
M-am întrebat dacă perfectul gentelman, întruchiparea bătrânei Anglii , cel care a fost Neville Chamberlain nu e mai murdar și mai vinovat decât Hitler, o „murdărie în ciorapi de mătase”, așa cum îl caracteriza Napoleon pe Talyerrand.
Am început să mă-ntreb dacă într-adevăr, există pe undeva, puterea noastră, a cetățenilor, puterea oamenilor simpli. Puterea acelora care au salvat evrei de la moarte deși nu erau evrei. Puterea acelora care au trimis Gestapo-ul acolo unde se ascundeau evrei. Puterea oamenilor „ de bine” , a acelora care au crezut că Serbia ar putea fi un stat european, un stat civilizat, declanșând astfel primul război mondial și multe mizerii și nenorociri postbelice.
Am început să mă-ntreb dacă ni se spune adevărul, tot adevărul. Dacă judecățile noastre sunt întemeiate sau doar pasionale, fără fond. Am cunoscut-o pe una din participantele la acțiunea armată împotriva urmașului lui Franco, amiralul Carrero Blanco. O femeie extraordinară, o luptătoare cum există foarte puține.Și una din faptele de arme cele mai remarcabile în lupta împotriva fascismului. Dar doamna A face, sau făcea parte din ETA. Și, înțelepciunea nebunului spune că ETA este o organizație teroristă. La fel ca și IRA.A cărei singură vină e că luptă pentru o Irlandă liberă. Dar „Mâna neagră”, cea care l-a înarmat pe dezaxatul Gavrilo Prinzip pentru a-l asasina pe arhiducele Franz Ferdinand și a declanșa primul război mondial a fost o organizație democratică- așa spune „common sense”. Așa cum tot „common sense” spune că Imperiul Austro-Ungar a fost un lucru rău. Așa cum au crezut și colegii mei de serviciu până să ajungă în delegație la Viena. Unde, în afară de veșnicul cârcotaș, care mormăia în barbă „toate astea sunt făcute cu aurul din Transilvania”, au trecut brusc în extrema cealaltă „vai ce păcat că nu mai e KUK”.
Am început să mă-ntreb dacă nu avem și noi o vină atunci când am citit „Jurnalul Annei Frank”. „O carte comunistă! „ vor sări unii revoltați de pe acest site. O carte tragică, o carte care ar trebui să ne dea de gândit.
Am început să mă-ntreb câtă vină avem atunci când am vorbit cu unul din supraviețuitorii masacrelor din 1940-1941 din Moldova. Singura vină a acelui om a fost faptul că era evreu. Și faptul că s-a aflat la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, atunci când soldații români exersau antrenamentul cu baioneta în burțile evreilor. Nimic nu ne poate ierta. Nimic nu poate ierta asta.
Pentru că Hitler am fost noi. Și Antonescu tot noi am fost. Și Căpitanul, și Ceaușescu.