Mie mi s-a intimplat sa fiu iubita si sa iubesc pe cineva...cindva...odata.
Cred ca nu sunt singura careia i s-a intimplat asta..dar povestea mea este mai trista din punct de vedere al lacrimilor varsate de mine!
Era o seara de martie....mai exact...o noapte superba de primavara si eu veneam din parcul orasului in care locuiesc.La iesire din parc l-am intilnit pe cel care urma sa-mi schimbe viata.
El impartea martisoare tuturor femeilor care erau in parc si a ajuns si la mine......Era cel mai frumos baiat din citi vazusem..cel putin mie asa mi se parea...Pentru mine a fost dragoste la prima vedere(ceva in care eu nu credeam inainte sa-l cunosc pe el!)Si pentru el la fel!
Au fost zile de vis,saptamini de paradis...simteam ca lumea e a mea..A NOASTRA!
Era asa de frumos dar DESTINUL nu a fost atit de bun cu noi..!Nu a vrut sa fim impreuna si la 3 luni dupa ce ne-am cunoscut ne-am si despartit...
Numai un om care a trait ceea ce am trait eu poate sa ma inteleaga si sa inteleaga SUFERINTA MEA!
Am plins si lacrimile mele s-au scurs in Mare, singurul meu refugiu,singura mea prietena adevarata!Chiar daca sunt atit de departe de ea....ma intelege si sufera odata cu mine...spalind cu valurile ei talpile celui care mi-a furat inima si lacrimile.
Lacrimi de argint pur s-au scurs pe obrajii mei si mi-au secat sufletul de dragoste .Cred ca nimeni nu va mai putea sa ma ajute sa-l uit pe acel baiat care m-a facut sa ma simt FEMEIE, sa ma simt iubita si respectata;eu eram regina lui...el regele meu...dar acum nu mai exista nimic din tot ce a fost intre noi...Sunt trista mereu si nimic nu ma face sa zimbesc...Singura mea scapare este LUNA care stie tot ce simt si tot ce fac,ea este singura care imi aduce aminte de zilele de primavara pe care le-am trait in raiul unei relatii, care la inceput se dovedea a fii fara sfirsit.Cind o privesc ma infior pentru ca ea ia infatisarea lui,si iar pling si ma gindesc la viata care pentru mine nu mai are sens!
Nimeni nu ma intelege,sau nu vrea sa ma inteleaga!
De ce trebuie sa sufar atit de mult dupa un om care nu ma merita,care nu mi-a facut decit rau intr-un final!
Da...dupa un timp el s-a dovedit a fii un monstru nici macar un animal,pentru ca si acele fiinte te rasplatesc pentru mingiieri cu un sarut..El mi-a reprosat ca eu sunt de vina,ca eu am gresit...De ce?
Nu am facut decit sa-l iubesc si sa-l alint cum stiam eu mai bine.......si el a plecat cu alta,iar ca amintire mi-a lasat un sarut dat din complezenta.Cum a putut sa-mi spuna ultima data cind ne-am vazut:ca eu am fost sufletul si viata lui ,dar ca am gresit fata de el ca am existat pe acest pamint si in viata lui...Nu sunt un monstru care ia viata,nici o zeita..sunt EU o fata simpla care nu vrea decit dragoste.