pentru tine nu mai e nimic aici
lumea s-a schimbat după gustul apei
păpuși de aer adulmecă
tot mai aproape
cuplându-se cu fluxul
într-o perplexitate a gândului
ne apropiai prin distanță
de o anume scăpătare
înflorind tăceri într-un tip de banalitate
lipsiți de îngăduința ochiului
adus din condei până la uitare
condamnat să fii după cei pierduți în uimire
șlefuitorul de fulgi de zăpadă
uneori între două întrebări
lucrurile simple se pierd în fertilitate
sau forme de cunoaștere
pentru tine poetule
nimicul e acolo
unde se închide paranteza
pe o tăbliță de argilă
în căutarea timpului pierdut...