In seara asta ninge, cu fulgi mari, mai mari ca niciodata, cum n-a mai nins de mult, din vremi indepartate, de cand eram copil...
...si imi aduc aminte cu durere de-acele vremi...pe cand eram copil si imi doream sa fi fost mare...credeam ca va fi altfel, dar nu a fost asa.
Lacrimi imi curg usor pe obraz, nu-s de durere...ma gandesc la ai mei...i-am parasit de mult sa ma avant in jungla asta, caci n-am stiut ce las in urma ce dau in schimb pe o minciuna, pe greutati ...pe viata mea de-acum.
Mi-e dor de casa si poate va trece mult pana voi reveni printre ai mei...acum strainii ma-nconjoara, plini de nevoi...si eu sunt...la fel ca ei.
Mi-e dor de bradul de Craciun, facut de mama, si de cadourile ce le gaseam acolo...modeste, dar data din dragoste.
Plang fericirea efemera in care sunt acum, am mult maimult decat aveam atunci sitotusi n-am nimic...
Sunt stapana peste lume si totusi stapanesc nimicul, si-acum stau si-astept clipa cand poate voi reveni acasa.
A inceput un an nou, sunt cu tine si fara ai mei...poate vor veni vremuri mai bune...un nou an... un nou inceput...imi astept si randul meu...numaratoareainversa...A INCEPUT!