Sugrumați ,desfigurați, copiii materiei grele
supuși urmăm traiectorii ireversibile
înscrise într-un cod genetic fad
pecete care ne-a încătușat
..
pe vecie (?)
..
viața-n materie
reciclată-ntr-o iluzie
oameni apatici,
câteva verbe
...
a poseda - materie inutilă
a mânca - picătură cu picătură din moarte
a se împerechea – animalic și fară har
a muri - bezmetici ,înmărmuriți de frică.

Codul de bare al trupului e deslușit
dar sufletul tresare încă amăgit
e-nfiptă adânc în carne
pleoapa grea a lumii materiale.

Clipa veciei a trecut
e timpul de-nceput
iubiți pe cei apatici și cuminți
descătușați pe cei robiți
învățați să programați
noi coduri pentru damnați.

În fiecare secundă care trece
nu pierde clipa ce-ți zâmbește
aruncă zecile de măști..
tot ce-ți vine-cale să iubești!