Nimic nu e mai puternic decat teama de a fi parasit, de a fi singur. Din ea se nasc toate! Se zice ca nici o teama nu e mai acuta si mai sfasietoare decat teama fata de moarte. Orice fel de moarte! Moartea unui sentiment, moartea persoanelor iubite, propria moartea. Dar totusi, mai dureros decat atat este sa te gasesti singur infruntand viatza si piedicile ei. Infruntand ce ai in fata, ce vine spre tine, inedit si periculos. Teama de a merge pe strada fara sa fii recunoscut de nimeni. Teama de a nu fi ajutat. Exista si teama de esec. Dar ce e esecul cand ai langa tine o persoana care sa te ridice in picioara, sa zica cuvintele potrivite in momentul potrivit...? In momentul acela orice durere, orice neimplinire nu va te va face decat sa evolueezi , sa te formezi ca individ. In schimb, intr-o singuratate apasatoare, devenim partasii involutiei. Redresam, ne inchidem in noi, suprimam ganduri si sentimente. Din teama de singuratate se naste iubirea. Dependenta de contact social cu lumea din jurul nostru ne face sa fim activi intr-un sistem complex de fiinte umane. Tot din singurate invatam ca nu exista individualitate, egocentrism si izolare fata de lume. Teama de a fi respinsi ne face sa radem la glume, sa mergem la film, sa bem o cafea intr-un bistrot din cartier.. sa intram in normalitate.....