În umbra sânului molatec, dezvelit
spre o sărutare totdeaună plapândă
îmi așez dorul nestemat și descult -
Iar brațele mor să mi te cuprindă
în lanțul dansurilor nupțiale pătimașe,
legându-ne parcă marginile exisțentelor înfierbântate.

Þi-am găsit ochii poleiți cu cristale de dor
culese, parcă, din inima lunii împodobite cu stele;
Þi-am găsit sărutul precum visul îndrăgostit
al nopților de vară cu poeme scrise din fulgi alene;
Am găsit o nouă lume albastră la granița
dintre agonia minților nebune și lumile mele ruine...

Din două stele am născut amândoi numai una
printr-o implozie a firilor noastre gigașe,
și alegând povara clipei spre veșnică trăinicie -
Jumătate din inima stelei o port eu
iar jumătate tu, trăind amândoi aceleași păcate,
triste sau vesele, ale lumii în care ne-am născocit existența

Mi te descopăr în fiecare răsărit cald,
cu părul de foc - stea amețitoare pe cerul cald,
infinit aprins de privirile tale într-un zâmbet
Mi te cuprind cu fiece sărut pătimaș
sorbind unul altuia esențele ființelor noastre
fără de care am nărui o lume creată cu dor de lumină.