Nu știu dacă pentru suferință,vreodată,se va stabili un etalon,însă în mod cert puțini au fost aceia ce au reușit să îi dea atâta consistență în scrierile lor așa cum a făcut-o Emil Cioran. " În lupta pentru câstigarea fericirii ni se opune tuturor suferința aproape inerentă realizării idealurilor sau scopurilor de caracter mărunt.Suferința nu trebuie considerată drept plagă -arta de a suferi duce la adevărata artă de a trăi de a fi înțelept"(Sfarsitul care incepe)
Acum 10 ani ,după o îndelungată suferință, se stingea din viață,într-un spital din Paris,E. Cioran.Moartea îl îmbrățișa la vârsta de 84 ani,pe acela ce i-a fost scutier fidel întreaga existență.
"În tinerețe ma gândeam în fiece clipă la moarte,chiar și atunci când mâncam.Întreaga mea viață a stat sub semnul morții,nescăpând niciodată de acest gând, cu toate că timpul la diminuat"(Conștiința ca fatalitate)
Mulți dintre cei ce astăzi suntem aici, am trăit" această moarte" acasa,în țară;departe de acel român pornit pe drumul exilului in 1941,fără aș mai revedea niciodata Rășinariul natal."Sunt originar din România și circumstanța are importanța ei când ne referim la înțelesul istoriei.Mă trag dintr-o țară unde nu s-a făcut istorie ,ci doar s-a îndurat istorie,unde fiecare a fost obiect și nu subiect al istoriei"
Când autorul ,,Silogismelor Amărăciunii,, vorbea despre cărțile sale,marturisea:"Când scriu o carte,ideea mea este să trezesc pe cineva,să-l biciuiesc.Cărțile mele s-au născut din indispozițiile mele.Trebuie neaparat să transmită același sentiment cititorului"
Marin Sorescu spunea de E. Cioran ca este inițiatorul filozofiei lirice la noi."Cioran începe ca un poet ce nu va scrie niciodată poezie;toate metaforele ,hiperbolele și capriciile poeziei și le va consuma în filozofie cu o vocație de risipitor de daruri și doruri"
Astăzi să ne amintim cuvintele lui Cioran,alchimist al suferinței în cuvânt,ce prin suprastimulul pesimism conferit cititorilor săi,a făcut ca suferința acestora să fie nesemnificativă."Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și toate conținuturile, să mă descompun într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea sa fie opera mea, creația ,inspirația mea.