Numărul cu Ghinion.

Féadel stătu cu ochii închiși pe canapea, era pe jumătate adormit, dar conștient de fiecare mișcare.
Își păstră ochii roșii, dar acum se simțea foarte ciudat fiindcă omorâse pe cineva și nici măcar nu știa dacă e vinovat.
''Caută un obiect pe care să-l păstrezi, și să-l porți cu tine atunci când vrei să mai faci o vrajă... orice... chiar și...''
Dar vocea se opri atunci când îl auzi pe Claude.
-Haide, Féadel! Stai acolo de câteva ore, mai lasă-mă și pe mine, vrea să mă uit la televizor!
-Mmm.. făcu Féadel fără să-l bage în seamă. Pleacă!
-Ești de coșmar! Zici că ți-ai pierdut toată puterea că ai omorât pe cineva. Dacă nu te dai jos mă pun peste tine...
-Fă ce vrei, numai să dorm...
Claude se puse la marginea canapelei și zâmbi în largul său, de cum îl văzu așa pe Féadel, aproape că-l bufnea râsul. De obicei el nu dormea acolo, ci în camera lui dar se pare că omorând un nevinovat din punctul său de vedere i-a luat mult din putere și-l făcea somnoros.
Claude se aplecă peste Féadel ascultându-i respirația, amândoi erau acum în largul lor, în propria lor casă, dar de ce simțea acum că ceva nu era în regulă?
Se aplecă mai mult și își puse capul pe pieptul lui Féadel, uimit de bătaia rapidă a inimii sale, apoi își puse mâinile în jurul lui într-o îmbrățișare, deja era mult prea deplasat.

Féadel se ridică puțin, nicidecum suprins:
-Ce vrei să faci? Þi-am spus să mă lași să dorm!
-Hei! Doar nu am continuat... dar, dacă vrei, vocea lui Claude era atât de suspicioasă. Putem să continuăm, hai că eu...
-Stai așa, uite! La TV!
Așa și era, cum televizorul era deschis, erau știrile, era despre moartea suspectă al lui Alph.
-Uh? Asta este...
Claude se ridică de pe Féadel și privi șocat.

''Din păcate, doctorii nu știu din ce cauză a fost provocată moartea acestui tânăr. Tot ce se știe este că la ora respectivă, un alt tânăr s-a transferat la școală și a și plecat, colegii spun că a fost speriat de moarte. Ancheta nu poate pune acest tânăr sub acuzație, nu sunt probe împotriva acestuia.''

-Féadel! Este vorba de tine! Ce ai făcut?
-Egleriel mi-a cerut s-o fac și nu m-am putut împotrivi! Nu-ți face griji! Și mi-am schimbat înfățișarea, dar totuși singura persoană care mă poate da de gol este însăși Egleriel! Ah! Uite că i-au luat un interviu! Sfinte Eru! Să nu mă dea de gol!
-Esti prost? făcu Claude, îmbrâncindu-l. Nu te încrede în Lume.

''-Și, ști cine era vinovatul, sau au văzut ceva suspect? întreba reporterița.
-Da, răspunse Egleriel. Știu cine este!''

Féadel avea chipul îngrozit de parcă ar fi văzut o fantomă.
''Nu.... se poate! Trădătoarea!.''

''-Numele lui este Féadel Guardian după cum știți... l-am rugat să vină pe la școală să vadă ce mai facem, și-a luat o altă înfățișare și l-a ucis la prima oră.
-Spune-ne, de unde îl cunoști, și de unde știe el de tine?
-Simplu, treceam într-o zi cu prietenii pe lângă casa lui și am vrut să-l cunosc, și am spus dacă vine cu noi la școală... dar nu mă gândeam că e un ucigaș... toate acele cărți scrise de el și despre Gardieni...''

Claude închise televizorul.
-S-a zis cu tine.... Féadel îți dai seama ce ai făcut? Ãștia or să vine după tine și au să te bage la pârnaie.
-Nu și dacă îi opresc.
-Dar! Totuși, puterile tale...
-O să mint, o să-mi folosesc toată puterea mea ca să scap. Să ști că eu m-am așteptat la asta, dar nu vroiam să-mi fac o astfel de intrare în scenă pentru Lume, dar e bine. De acum toți o să poarte teamă! Acum unde rămăsesem? Hai încoa să teminăm ce ai început...
Întinse brațele după Claude, dar acesta se depărtă cu teamă și mânie.
-Termină tu singur ce am început, eu nu vreau să am parte la așa ceva!
-Dar de ce? făcu Féadel cu un surâs. Nu are să ne afecteze pe bune! Este doar o sperietură, doar nu crezi că o să ne lăsăm păgubași.
Féadel sări după Claude și trânti la pământ.
-Acum nu vei scăpa!
-Uaaaaaaaaa!