de-o bucată de vreme mă bântuie glasuri reci
închipuiri cuprinse de negura nopții
adunate prin unghere chipurile ciudate
seceră prin lanuri vise și inimi
îngerii cântă în casa Domnului
adunând râurile în ochii cerului
pământul și-a deschis neputincios brațele
copacii și-au desfrunzit aripile
pe marginile drumului heruvimii
cuprind cuvintele ca într-o îmbrățișare
îngenunchind suspinele în pădurea fără pădure