În noaptea asta să mă iei în vis
și să mă duci pe-ntinsul unei ape,
să-mi dai conturul unui anotimp
străin de lume, ție doar aproape.

Să îți răsar de vrei dinspre apus,
la răsărit să îți aduc alt soare,
să-ți ning din palme către infinit
și roți de foc să pun la Carul Mare.

În ochii tăi adesea să mă joc
până atunci, când dintr-o întâmplare,
ai să mă-nchizi cu pleoapa și, uimit,
nu ai să știi de-s anotimp sau floare...



Mă-ntreb de-acum ce nume mi-ai da oare...