Gândul mă subjugă și-mi străpunge nehotărârea de a renunța la tot, arde veșnicia clipei în care ne-am cunoscut și din fumul rămas, ghicesc printre lacrimi o frază: "în viață nu faci ceea ce-ți place, ci ceea ce trebuie"... îngenunchez în fața finalului, sărut dulcele timpului petrecut în doi și-i răspund rațiunii: "dacă nu am putut avea binele - pe tine, măcar lasă-mă sa-mi aleg eu răul"

Deja mi-e dor de ... dar mă predau viitorului străin de tine și-mi curm durerea în zâmbete false și străine de fericire..