Ai îmbătrânit în uitare, Miroane! La ce bun?
Plouă cu tăceri uscate. Norii sunt grei... din inima lor, am auzit împușcături. Nu cred că trage cineva în vise. Așteptarea a inundat țărmul. În zare, doar o casă - albă, dragă... dragă - mai amintește de fiecare toamnă care trece nepăsător de rece. Curând, vine iarna și, la fiecare început alb, mă-ntreb cu speranță: mai apuc eu, oare, să-ți dăruiesc o primăvară?... fiecare o simt prin a fi răsad din adierea ultimului anotimp cu plopi... cu gânduri de dimineți cuminți și aburinde, la o cafea aromată de căi lactee, presărate cu mărturie în lacrimi înrourate. Azi, am privit cerul din abisul ceștii... Cassiopeia era o mândrețe de coroană înstelată... întorceam abisul ca pe o clepsidră... M? W?... semăna cu cea din Voiajul sevei prin "Arborele Sângelui".

Nu se poate, Miroane, să nu ai tu și câteva amintiri despre viitor!... turtița dulce, un fel de amuletă în Camera Misterelor, oglinjoara cu șoricei, primită de la unchiul Aurel. Îți amintești tu cum urma să fii terorizat toată copilăria, că trebuie să mănânci tot din farfurie? Dar, oglinjoara, tot n-ai mâncat-o, poate o privești și azi, minunat de culorile ei frumoase și netrecătoare... dar de așteptarea aceea, cu zmeul...? Eu caut un loc unde să te aștept... să nu fie prea departe... pe o bancă, să privesc lacul, bisericuța cea de lemn și legănarea plopilor... pe o piatră, unde curcubeul răsfrânge culorile calde și cântecul ultimei ploi... sau pe o frunza luată de vânt, să mă aducă la tine… să înălțăm zmeul...

S-a schimbat ploaia, Miroane. Acum, plouă cu ierburi dese și înalte. Așteptarea a îmbătrânit, și tu iar te legeni. Povestește-te, cum a fost atunci? Și lasă cântecul să fie ca o desprindere din dragoste... ca frunza, de creangă.

.................................
*Indiciu: Miroane, Camera Misterelor se găsește în Casa dintre Aburii Tympului, din Voiajul gândului, o (imp):resie de țărm de mare… în magie nu te poți rătăci niciodată...





..........................................
Montréal,
vineri, 20 noembrie 2009