Este asa de cald afara incat ma gandesc la tropice.
In apele calde, pe cale de a seca, oxigenul este putin si pentru multa vreme vietuitoarele trebuie sa se decurce cum pot. Spatiul vital este important. Unua dintre bijuteriile din apele tropicale este un pestisor de 7-8 centimetri, cu haine de gala, care, la nevoie, se transforma instantaneu in armura de lupta. Masculul de beta splendens reuseste in fractiuni de secunda sa-si schimbe culorile de la albastru-cobalt la rosu-purpuriu, de la galben-limoniu la verdele luxuriant al padurii.
Cred ca este nedreapta denumirea de beta, cel putin la masculi, pentru ca ei sunt alfa si atit, alfa!
Sunt niste luptatori teribili, neianfricati, si niste parinti de exceptie.
Calitatea lor de luptatori i-a purtat in mai toate ceainariile asiei. Acolo, in boluri de sticla, separati, masculii isi arata amenintator armurile frumos colorate.
Momentul pariurilor se apropie. Lupta este pe viata si pe moarte. Masculii sunt introdusi in acelasi bol si, dupa cateva tatonari de intimidare, prin marirea volumului capului, departarea operculelor, expunerea flamurilor aripilor colorate, incepe lupta. Este o lupta in care se da totul, se rup aripioare, se smulg bucati din adversat. Lupta se incheie prin moarte.
Banii se misca din mana in mana si se alege o alta pereche de luptatori.
In apele calde, masculii simt ca se apropie vremea imperecherii. Lipsa oxigenului din apa a dus la dezvoltarea in zona gatului lor a unei glande secretoare de mucus.
Fragmente de vegetatie sun stranse intrun loc ferit de curenti si sunt prinse intre ele cu bule de spuma, secretate din gura mascului. Fiecare balonas are aer curat si se lipeste, dupa un alt si alt balonas. Munca aceasta, fara istov, dureaza 3-4 zile. La capatul trudei castelul este o galusca de spuma, cu alge, de 10-15 centimetri in diametru si inalta de 3-4 centimetri. Acesta va fi cuibul de eclozare al icrelor.
Femele au dimensiuni ceva mai reduse iar culorile lor sunt sterse. Masculul isi cauta o femela apta de reproducere si o indeamna sa vina la cuib. Nu suporta impotriviri asa ca o loveste pana a adus-o sub cuib. Culorile pe care si le etaleaza masculul rivalizeaza cu aurora boreala. In plin dans, masculul se opreste si face din corpul lui ub inel in care prinde femela, o intoarce cu burta in sus si o stoarce. Icrele expulzate sunt fecundate intrun nor alb si pufos de lapti, dupa care, bobitele se ridica si se prind de cuib. Icrele in cadere sunt prinse de mascul in gura si purtate cu grija la cuib.
Sarjele de "dans" si de depunere se repeta de 4-5 ori, apoi, cand actul e la final, femela doreste sa manance icrele. Masculul apara cuibul lovind-o cu putere. daca ea nu se retragese poate ajunge la moartea femelei.
Acest mascul fara rival, va pazi cuibul, ziua si noapte, fara somn si adihna 3 zile, timp in care puii vor ecloza. Puii nu au sistemul de reglare al adancimii dezvoltat(basica) si pentru ca branhiile nu sunt suficient dezvoltate, daca vor cade pe fundul apei vor muri din lipsa de oxigen.
Aerul atmosferic din cuib le asigura respiratia.
Ciateva zile dupa eclozare, acest tata devotat va pazi cuibul de intrusi si va ridica puii, fara sa doarma si fara sa se hraneasca.
Vine momentul in care puii se pot deplasa singuri si se vor lasa purtati de viata in smircurile ce se vor uni in perioada ploilor.
Aceasta a fost povestea pestelui luptator, celui mai bun tata.
Poate alta data, daca v-a placut, va mai spun o poveste despre pestii lumii.
La revedere.