EXCURSIE INTR-UN „TIMP FÃRÃ TIMP”


Exista speranta, dar nu pentru noi. (Franz Kafka)
Arta este cea mai înalta forma de speranță (Gerhard Richter)
Omul are nevoie de Dumnezeu, altfel rămâne fără speranță. (Benedict al XVI-lea)
INCEPUT DE DRUM(URI)…
Marți,18 august,membrii Cenaclului Literar „Agtata Grigorescu Bacovia” ‚din
Mizil,condus de Domnul Primar al orașului, Emil Proscan au mers pe aripile timpului
...nu,desigur glumesc,au mers într-o excursie,în Munții Apuseni.Plecarea nu am mai fost ca în alte dăți,așa de dimineață tare,ci la o ora rezonabilă.Eu eram foarte obosită,pentru că noapte trecută am dansat cu sora mea pe tot felul de melodii și ritmuri orientale.Așa ne am obișnuit noi,să dansăm ,și facem asat până a doua zi dimineața,ai noștrii se mai supără uneori, dar le trece..Și cum spunem,am plecat în excursie,primul popas a fost la Râmnicu Vâlcea,dar bineînțeles,mai îninte,chiar în drumul nostru am avut prilejul să mâncăm cei mai mari mici din țară,sau cel puțin așa se zicea.Respectivul restaurant era amplasat pe o șosea,la poalele unui munte,acum care munte,și care șosea asta nu mai știu.a!!Caut acum pe net,poate găsesc...of!!Degeaba e google asta,nu am gasit,în fine.Am ajuns În Râmnicu Vâlcea seara târziu,acolo am fost cazați la un cămin pentru liceeni,am stat pe trepte în așteptarea administratorului,apoi Andrei a început să ne cânte serenade,nouă,fetelor,iar Alis a fost” cea mai insensibilă” dacă se poate spune așa. Condițiile erau destul de bune,zic eu .In încăpere pe care scria Pedagog,pusesem mâncarea la frigider,pentru că mai înainte trecusem pe la un mall,la subsol era cinematograful improvizat,a și bucătăria.In seara aceea ne am uitat la un film piratat!!!Nu ,nu asta era ideea,ne-am uitat la un film despre o familie greu încercată ,despre dragoste,si unitate „Where God Left His Shoes...”.Rux chiar a plans ,sau acum nu mai recunoaște,dar e greu să știi din ce cauză a plâns ea,de la emoția filmului sau de la dorul de casă.Of,am stricat momentul emoției,nu-i nimic,vor mai fi altele...
CREDINÞA MEA,REVOLTA MEA,ȘI ALTE NIMICURI DE ZI CU ZI...
A doua zi am am mâncat în oraș.Pentru că acolo nu puteam face ciorbă,Domull Primar s- a supărat si a zis ca mai bine mâncăm la restaurant.Și a fost și mai frumos,numai că acolo,nu au vrut să ne pregătească limonadă,pentru că nu au suficiente lămâi,dar am trecut peste asta,și totul a decurs într-o atmosferă plăcută,.Am mers la Mânăstirea Cozia,un loc binecuvântat de Dumnezeu cu multă liniște,flori,timp,și așteptare.Imi plac asemenea așezări,admir oamenii de acolo pentru ceea ce fac,și pentru modul În care participă la scrierea filelor în istoria și cultura noastră,Am și multe neînțelegeri legate de bierică,și raportaea ei la oameni,dar e un abis din care nu pot ieși,până la urmă,cred că lucrurile ar trebui luate ca atare,iar ADEVÃRUL căutat fără încetare.Seara,însă am ajuns la un Hotel foarte frumos,de 4 stele,se numea „Steaua Mureșului”.Acolo erau vreo mai multe piscine,bucuria noastră,o priveliște de vis.Am intrat în apă cam pe la ora 18 așa,și cu greu ne-am despărțit de ea,când a fost vorba să mergem la masă.Ne plăceau mult camerele în care am fost cazați,am zis că o să dormim regește!!Eu și Ruxandra am mai stat până mai târziu,Rux cea mică a dormit în cameră cu Alis și Anca,devreme!!Dar mare ne-a fost mirarea,când,pe la o ora trecutră de miezul nopții,când „șueta”noatră era în toi,vine Anca din camera alăturată,și somnoroasă se întinde pe canapeaua noastră,văitându se că Rux mică e periculoasă,și o bate cu picioarele!!Gata,problema se rezolvase,în ziua următoare cea mică nu și mai amintea nimic.Nu știu fetele celelalte:Mădălina,Andreea ,Roxana...cum „au petrecut”.Andrei și Robert au adormit devreme,după ce” m-am chinuit „să mi dau seama cum se face canapeaua pat,și cum ar trebui să îmbrac păturile ,eram prea obosită la ora aceea...!!!A!Iar Robert trebuia să fie destul de odihnit,pentru că de,el localiza politia,si imediat se ascundea sub bancheta din față,pentru a nu primi amendă,(eram 13 in microbuz,in loc de 9,iar el si Rux stăteau in față,deși e intezis lucrul asta.)
...”UN MINUT,O SECUNDÃ,UN ANOTIMP,UN AN,UN TIMP...”
A treia zi am plecat către o cabană din munți,mi a plăcut atmosfera din microbuz,cantecele folk pe care le ascultam de obicei,și de o parte și de alta a drumului ne strigau munții,ne privea cerul,simțeam viața lor ,atât de aproape de a noastră,de gândurile din viața universului.Mai înainte am vizitat Cetatea Sarmisegetuza,o Fortăteață ce poartă cu sine atâta istorie și urmele atâtor pași,sobrietate,încredere ,dar și multă durere.De sus,pentru că am urcat cu telecabina,am văzut întreaga așezare,case,alți munți,copaci,și un orizont senin.Am ajuns la cabană în costume de baie,pentru că,mai inainte fusesem Băile Felix,și nu am avut cum să ne mai schimbăm.O!!Și unde ne am îmbrăcat în costume!!!A fost ...!!NEOBIȘNUIT!!Așa,să revenim,era un frig ,și eu încă aveam costumul ud pe mine,am coborât,ne am instalat în camere,aveam o noua colega de camera,Loredana.După aceea ,am făcut un grătar lângă cabană,am jucat mima,dar nu știu ce echipă a câștigat,pentru că,după ce s a făcut friptura,pe cine a mai interesat jocul!!! Ne-am amintit de piesa „ANOTIMPURILE”,de rolurile noastre din piesă,s-a cântat și” Copaci fără pădure” . (...)Apoi am rămas pentru câtva timp în singurătatea ancestrală,acolo timpul nu e doar izvor de viață și drum către necuvânt,acolo toate sunt mai presus de fire și adevărul își așterne pașii către rostuirea necesității de a fi, a respira,a cuvânta.(...)
ȘI TOTUȘI VREAU O MINUNE...
Pentru a patra zi se anunțau planuri mari,vroiam să vedem împrejurimile,dar somnul a fost mult mai puternic decât dorințele noastre.Așa că am ajuns la un izvor,Izvorul Minunilor(Și totuși,minunea e ceea ce mi se pare mie normalitate,sau normalitatea e de fapt minunea însăși,sau aici e neantul în care se naște nedreptatea?-o simplă cugetare,gata ,trecem peste)am făcut poze,am băut din apa ce curgea printre pietre,am cumpărat pere de la femeile ce ne aminteau de vremuri apuse,de simplitate,de umanitate..sau umanizare...
Nu după mult timp am ajuns și la Peștera Urșilor,un loc Dumnezeiesc,prin lumea ce o ascundea.Mă simțam pe un tărâm îndepărtat și totuși apropiat interiorului meu.Vedeam ce construcție imensă e timpul ,câtă migală și pricepere se ascunde în interiorul naturii ,cătă ignoranță există uneori din partea celor ce ar trebui să învețe să aprecieze aceste lucruri,sau să și dea seama de aceste măreții.E o peșteră alcătuită numai din calcar,dar în momentul în care te aflii în interiorul ei,simți cum în tine se nasc lumi ce poate alții le-au dar uitării.Aveam de făcut un drum mai lung în acestă zi,până în Maramureș dar,dar ni s-a făcut foame,și am facut un popas la Pensiunea Metropol,acolo am mâncat atât de mult râvnitele sărmăluțe,pe care tocmai de la Mizil le-am cărat.Acolo ,am găsit niște oamnei destul de primitori,mai puțin nevasta „majordomului”așa cum obișnuiam eu să-i zic.Și,văzând oamneii respectivi că noi suntem obosiți și avem un drum lung de făcut,ne-au oferit cazare pentru următoarele zile,la respectiva pensiune.Oh pai,când a auzit săraca femeiel lucrul ăsta,a început să vină la noi și să ne dea indicații,sa nu faceți gălăgie,să nu trântiți ușile,ce mai dacă era după ea,nici nu aveam voie să mai călcăm!!!Apoi ne a amintit că nu mai are lenjerie, de pat,și să ne descurcăm cu ce avem,după ceva timp,și -a amintit că mai are parcă ceva,apoi avea momente când începea să ne mângâie,să vorbescă așa de frumos cu noi,pe mine m -a mângâiat pe creștet de vro 3- 4 ori într o zi ,ceea ce nici mama nu face într- un an întreg,de tata nici nu mai vorbesc!!!
ULTIMUL DANS,ULTIMUL ZBOR...
A urmat o adoua zi,petrecută la Metropol,și ultima din excursia noastră.Am fost în acea zi la Băile Felix,nu am stat așa mult,acasă la hotel ne aștepa o ciorbă făcută chiar de dl Primar,apoi am fost și la cumpărături,am vizitat Oradea,am văzut chiar și o mireasă ce ne făcea cu mâna,noi făcând poză la monumentul lui Eminecu. Am făcut un grătar afară,lângă pensiune,cel mai mult m am ofticat pentru ca nu s au rumenit cârnații pe care am i am așteptat înaintea cărnurilor pe care ceilalți se grăbeau sa le înșire pe grătar. Gata ,destul cu gluma,s a dus si ziua de azi...S a dus încă o excursie cu cenaclul...
Dumincă dimineața a fost plecarea,coada imensă formată la duș...Prietenii știu de ce!!!a urmat un drum lung cu microbuzul,și o determinare nemaipomenită a Domnului Primar,nouă ne era somn deși nu depunem nici un efort,nu conduceam,dar dumnealui a rezistat,și uite așa am ajuns la Mizil...pardon,Ștefania a fost așteptată de părinți la Brașov!Mi-a plăcut mirosul de pâine caldă pe care tot dl primar a cumpărat o de la Comarnic,mi-a plăcut vara asta ,mi-a plăcut cerul acestei veri,si noaptea cu greieri...


Carmen Madalina Zafiu
August 2009-avis-
ă