de parcă n-am aflat
că timpul se risipește oricum

scutur din copaci bănuți
pentru vămi
am încă pe noptieră
cartea ta
din care gândul împotrivit
răsfoiește uneori
când plouă când se înnoptează
și nu știu ce să mai fac cu mine

voi deschide în cele din urmă ușa
dincolo de ea mă va aștepta un toiag
pentru atunci când
îmi voi lua în spate
teama