"...................."
(indescifrabil până aici)
știi bine
că noi locuim în alt timp
și mă tem să nu-mi amintesc asta
atunci când întind vise
între colțul zilei și marginea întrebării

deși mi-ai spus că ploile nu sunt singure
și vor mai fi și alte dimineți
nu pot să nu-mi imaginez
o masă într-o cafenea
cu două umbre franjurate
......."

aceste versuri nu-mi aparțin.ele au fost găsite într-un moleskine lipit de memoria unui soldat rus. povestașii spun că deasupra locului unde a fost găsit plutește o femeie dormind într-o lacră de soare. și să nu vă mirați dacă veți ajunge vreodată într-un oraș în care locuiesc numai nori. pentru că necunoscutul a rămas cu ochii deschiși și doar câteva urme verzi de ploaie mai străbăteau clipa.