Intre tot si toate , intre nori si soare , intre alb, negru si pete de culoare ,in tumultul Vietii cea mai draga ramane Mama.
Si poate cea mai mare greseala pe care am facut-o este aceea ca nu am reusit sa imi dau seama Ce Fiinta era Mama atunci cand era printre noi...Era Mama Mea si , cea mai puternica legatura cu ceea ce sunt eu , un Copil . Ma simt si acum , la un an de cand s-a dus in Lumea celor Drepti , zguduit de golul pe care mi l-a lasat in suflet plecarea ei. Credeam ca fiind adult si avand si eu familia mea , socul sa nu fie asa de puternic, dar din pacate nimic nu este cum prevedeam, nimic ...
Exista explicatii , ca vom accepta acest fapt, dar sincer , nu cred ca voi accepta vreodata faptul ca s-a dus Maicuta Mea...Niciodata
Asa cum stiu ca imi voi gasi Copilaria , sper in Sufletul Mamei Mele Preabune