Calea Griviței. Stânga — Gara de Nord. Dreapta — Dumnezeu știe.
‘Stânga!’
Geantă prea mare și prea grea. Mizerie. Locuri nefamiliare. Mâini înghețate. Ochi obosiți. Durere de cap.
‘Pe unde sunt?’
‘Calea Griviței, uite indicatorul! Înca nu m-am rătăcit’ Traversez. Geanta mi se pare din ce în ce mai grea.
‘Sigur merg bine?’
- Nu te supăra, ca să ajung în Piața Victoriei?
- Te întorci și faci stânga pe Calea Victoriei. Mergi tot înainte și ajungi în…
- Și dacă merg tot înainte nu ar trebui să ajung tot acolo? Nu e Gara de Nord în față?
- Ba da.
- Dar e mai scurt drumul pe aici?
- Da
‘Știam eu ceva ceva. Trebuia să fac dreapta undeva, dar de ce pe Calea Victoriei?’
Mă intorc. Fac stânga pe o strada.
-Nu, nu pe acolo!
Indicator. Strada Semicercului.
‘Sună cunoscut. Gata, știu unde sunt!’
- Mulțumesc, știu de acum. Nu ajung in Buzesti dacă merg pe aici?
- Ba da. Faceți dreapta și apoi stânga…
- Mulțumesc frumos. Cred că mă descurc. Zi frumoasă!
Semicercului. Ecaterina Teodoroiu.Rahat. Evit să calc în el. Merg până în capăt. Occidentului. În sfârsit străzi cunoscute. Mizerie. Mașini parcate pe trotuar. Claxon. Mașină. Mașini. Claxon.
‘Și eu pe unde dracu’ vrei să merg? N-am învățat să zbor!’
Sediul Generali. Gregory’s. Cafea. Mc’Donalds. Buzesti. În sfârșit civilizație cunoscută.
- O cafea cu lapte vă rog!
Aceeași mizerie. Dar eu am o cafea în mână. Și geanta.
‘Ce naiba car în ea?’