o scorbură
insomnia
împrospătează memoria jocului
jocul tace
despre cum m-aș fi făcut veveriță
în pumnul tău cu alune

gândurile noastre

sunt dușmanii dintotdeauna

dar acum le tăcem

o trecătoare
insomnia
împrospătează memoria pielii
pielea tace
despre cum s-ar fi desfăcut ca o floare
în brațele tale de apă

dar nu privesc înapoi nu

până când batalionul devotat de coșmaruri

nu îmi va pierde urma

un țărm
insomnia
împrospătează memoria pântecului
pântecul tace
despre berzele într-un picior
care te-au așteptat
cu ciocul ascuns sub aripă

sufletul meu

ca un pește zvârcolindu-se pe uscat

s-a făcut una cu nisipul